Territorial jurisdiction for divorce where defendant resides abroad and neither party occupies the last common residence

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. x/2019 la data de 19.11.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei dintre părţi din culpa pârâtului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de C., exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti în ce îl priveşte pe minorul D., stabilirea locuinţei minorului la reclamantă şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. b), 383 alin. (3), (40)0 alin. (1) C. civ., art. 402 alin. (1) şi art. 529 alin. (1) şi (2) C. civ.

La data de 10.02.2020 s-a depus întâmpinare de către pârât care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamţ raportat la dispoziţiile art. 914 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că locuinţa comună a soţilor a fost în judeţul Iaşi. De asemenea, a fost formulată cerere reconvenţională solicitându-se pronunţarea divorţului din culpă comună, exercitarea autorităţii părinteşti în comun precum şi a unui program de vizită în favoarea sa, precizând că intenţionează să ceară stabilirea domiciliul minorului la el după ce va reveni în ţară.

Prin sentinţa nr. 2694/29.09.2020, Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Instanţa a reţinut că reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată că are domiciliul în sat Brasauţi, str. x, comuna Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ. Pârâtul este încarcerat într-un penitenciar din Italia, Padova-Casa Circondoriale di Padova. Potrivit susţinerilor pârâtului, necontestate de către reclamantă, domiciliul comun al părţilor a fost, după încheierea căsătoriei, în comuna Sineşti, sat Sineşti, judeţul Iaşi, iar din cartea de identitate a reclamantei reiese că aceasta are domiciliul actual în aceeaşi în aceeaşi localitate, la aceeaşi adresă, situaţie faţă de care devin incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

Prin sentinţa nr. 1704/18.02.2021, Judecătoria Iaşi, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că din înscrisurile aflate la dosar, coroborate şi cu susţinerile părţilor, în special cu cele ale pârâtului, ultimul domiciliu din ţară al părţilor a fost în localitatea Sineşti, judeţul Iaşi însă, la momentul înregistrării cererii de divorţ pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ (19 noiembrie 2019), nici unul dintre soţi nu mai avea locuinţa efectivă în circumscripţia instanţei ultimului domiciliul comun.

Astfel, în luna noiembrie 2019, reclamanta avea locuinţa efectivă în judeţul Neamţ, aceasta părăsind locuinţa din Sineşti, potrivit susţinerilor pârâtului, în vara anului 2019 (a se vedea în acest întâmpinarea formulată, în timp ce pârâtul se afla, la acelaşi moment, în străinătate, respectiv în Italia).

Astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa constantă, noţiunea de locuinţă trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv şi nu locuinţa statornică şi principală. Altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

Aşadar, întrucât la data sesizării instanţei, niciunul dintre soţi nu locuia efectiv în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună, având în vedere că pârâtul locuieşte în fapt în străinătate şi instanţele române sunt competente internaţional, urmează a se constata că în prezenta cauză competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoria Piatra Neamţ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Piatra Neamţ, pentru următoarele argumente:

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii privind revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv la exercitarea exclusivă, de către aceasta, a autorităţii părinteşti faţă de minorul rezultat din căsătorie, în condiţiile în care în prezent părţile nu mai au domiciliu comun, iar pârâtul se află în Italia.

Potrivit art. 915 alin. (1) "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Din susţinerile părţilor şi din actele dosarului a rezultat că la data învestirii instanţei, respectiv 19.11.2019, acestea nu mai aveau domiciliu comun.

Astfel, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a precizat că locuieşte în fapt în sat Brăsăuţi, str. x, comuna Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ, la familia Costea Dumitru. Aceeaşi adresă se regăseşte consemnată în procura autentificată sub nr. x/27.05.2020, dată de reclamantă avocatei sale, pentru a o reprezenta la instanţa competentă în dosarul de divorţ .

De asemenea, audiat fiind, în cameră de consiliu, minorul D., în vârstă de 11 ani, a arătat că locuieşte cu mama sa, în sat Brăsăuţi, judeţul Neamţ.

Această împrejurare, coroborată cu aceea că pârâtul se află în Italia, atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.