Complaint for judicial delay nullified for failure to allege procedural inaction under Article 522 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 20.11.2020 în dosar nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului.

În motivare, petentul a arătat că, în contextul neanalizării înscrisurilor şi argumentelor ce au susţinut demersul judiciar iniţial, obiect al dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, precum şi al formulării unor cereri de abţinere, cu consecinţa declinării cauzei, spre soluţionare, unei instanţe egale în grad, completul de judecată a pronunţat o hotărâre nelegală.

În aceeaşi manieră a procedat şi Judecătoria Câmpulung Moldovenesc care, procedând la validarea mandatelor, a omis a analiza aspectele expuse în cuprinsul cererii de intervenţie, în acest fel, favorizându-l pe intimatul B..

Cu referire la decizia nr. 391/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a arătat că persoana menţionată a fost găsită în conflict de interese, iar prin decizia nr. 275/2020, rămasă definitivă, s-a constatat legalitatea ordinului nr. 130/2018 al Prefectului Suceava cu privire la interdicţia de 3 ani impusă lui B. de a mai ocupa o funcţie eligibilă, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la decizia nr. 14/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a susţinut petentul că interpretarea textului de lege evocat a făcut obiectul analizei unei sesizări în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în raport de care punctele de vedere comunicate de instanţele judecătoreşti au fost acelea că pentru o persoană care a ocupat o funcţie eligibilă şi faţă de care s-a constatat, în legătură cu această funcţie, existenţa conflictului de interese, se aplică doar decăderea prevăzută de art. 25 alin. (2) teza a II a din Legea nr. 176/2010, respectiv din dreptul de a accede la o funcţie electivă.

Astfel, raportat la considerentele deciziei nr. 69/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimatul B. este decăzut din dreptul de a mai ocupa o funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

Reiterând situaţia de fapt dedusă judecăţii, petentul a susţinut că C., în calitate de viceprimar şi primar al oraşului Broşteni, D., în calitate de consilier local, şi E., în calitate de consilier local, potrivit Legii nr. 215/2001 şi al atribuţiilor funcţiilor ocupate, aveau obligaţia aducerii la îndeplinire a deciziilor Curţii de Conturi Suceava, cât şi cea a clarificării dreptului de proprietate asupra activelor, obligaţii care nu au fost îndeplinite.

În consecinţă, a solicitat admiterea cererii şi respingerea candidaturii lui B., consilier ales din partea F., G. şi D., consilieri locali aleşi din partea H., C., consilier local ales din partea I., E., consilier local ales din partea J..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Legea nr. 78/2000, art. 427, art. 4881şi urm. din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. civ.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18.12.2020, revenind spre soluţionare, prin repartizare aleatorie, Completului nr. 6.

Prin rezoluţia din 23.12.2020, s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 27.01.2021, fără citarea părţilor, iar prin încheierea nr. 98/27.01.2021, a fost constatată nulă contestaţia.

Prin decizia nr. 496/11.03.2021, pronunţată în dosar nr. x/2021, a fost admisă plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr. 98/27.01.2021, casată încheierea recurată şi trimisă cauza spre repartizare aleatorie în vederea judecării ca plângere.

Dosarul a fost înregistrat, prin repartizare aleatorie, Completului nr. 3 care, prin rezoluţia din 15.03.2021, a stabilit termen pentru soluţionare la data de 21.04.2021, în cameră de consiliu, fără citare părţi.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar al petentului a fost calificat, prin decizia nr. 496/11.03.2021 a acestei instanţe, drept plângere privind tergiversarea procesului, raportat la decizia Curţii Constituţionale nr. 604/16.07.2020, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ. şi la art. 525 din acelaşi cod.

Astfel, prin decizia nr. 496/11.03.2021, plângerea împotriva încheierii de şedinţă nr. 98/27.01.2021 formulată de petent a fost admisă, încheierea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă la repartizare aleatorie, în vederea judecării ca plângere.

Precizările anterioare sunt necesare, întrucât temeiul juridic indicat de către petent este reprezentat de dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., text legal ce reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului menţionat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, respectiv: 1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestaţia/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

În cauză, Înalta Curte constată că, deşi petentul a indicat ca temei juridic art. 522 C. proc. civ., din conţinutul plângerii formulate nu rezultă incidenţa în cauză a niciunuia din cazurile expres prevăzute de textul legal menţionat.

Petentul nu arată, în mod concret, ce termen procedural nu a fost respectat, ce măsură stabilită de lege nu a fost luată de instanţă, sau care act de procedură nu a fost îndeplinit, ci expune stări de fapt specifice etapelor procesuale anterioare din care rezultă nemulţumirea acestuia în ce priveşte modalitatea de soluţionare a cauzei la acele momente.

Ca atare, cererii îi lipsesc motivele de fapt, astfel încât devin incidente în cauză dispoziţiile art. 194 lit. d) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată va cuprinde "...arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea", respectiv dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă..."

Nemulţumirile petentului legate de modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească la instanţele anterioare, modalitatea de validare a mandatului de consilier local al numitului B. sau modalitatea în care numitul C. şi-a îndeplinit atribuţiile de viceprimar, reprezintă aspecte de fapt care exced motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată plângerea la tergiversare şi nu pot fi analizate în această procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nulă plângerea privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulă plângerea privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.