Jurisdiction for judicial approval of forced execution of a pre-2013 garnishment: application of old Code of Civil Procedure art. 373(2) (place of execution/garnishee seat) over new Code art. 651 (debtor's domicile)

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. x/2021 la data de 15.02.2021, formulată de creditorul S.C. A. S.R.L., prin B., s-a solicitat încuviinţarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/13.12.2007, împotriva debitorului C..

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 373 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 393/24.02.2021, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel şi la faptul că din actele dosarului a rezultat că domiciliul debitorului este în Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 2295/16.03.2021, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că în cauză executarea silită în dosarul de executare nr. x/2013 înregistrat la B. a început la 28.08.2012.

Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, în vigoare la data de 28.08.2012, "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

"Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv" - art. 3731 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Astfel, domiciliul debitorului nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei de executare competente, ceea ce trebuie a se verifica în stabilirea competenţei instanţei fiind locul executării.

Prin urmare, conform criteriului de competenţă menţionat mai sus, instanţa de executare este Judecătoria Tulcea, în raza căreia se află sediul terţilor popriţi cu privire la care se solicită urmărirea debitului.

Ordonanţa de urgenţă nr. 1/2016 a adus modificări Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. ca urmare a Deciziei nr. 895/2015 prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 666 din noul C. proc. civ., care privesc, în esenţă, încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc, iar art. VI alin. (1) se referă la faptul că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţele de judecată (şi nu de executorul judecătoresc), bineînţeles după procedura din Noul C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 1/2016. Acest act normativ a fost adoptat ca urmare a declarării ca neconstituţional a art. 666 C. proc. civ., însă vizează numai executările silite începute după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., nu şi pe cele demarate anterior, care continuă să se soluţioneze după regulile din C. proc. civ. din 1865.

Altfel spus, nu poate supraactiva o normă declarată constituţională, motiv pentru care executorul judecătoresc a solicitat instanţei de executare încuviinţarea procedurii, dar norma de competenţă se va aplica în continuare prin raportare la cadrul legislativ în vigoare la data sesizării organului de executare silită, în condiţiile în care norma de la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 nu a fost declarată neconstituţională.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele argumente:

În cauză, deşi cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.02.2021, cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. a fost înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 28.08.2012, moment faţă de care legea aplicabilă este reprezentată de dispoziţiile vechiul C. proc. civ., respectiv art. 373 C. proc. civ., astfel cum a fost indicat drept temei juridic al cererii de executare silită.

Forma de executare silită la care face referire cererea de încuviinţare a executării silite formulată de B. este reprezentată de "poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitorilor în mâinile terţilor popriţi".

Astfel, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 453 alin. (1) din acelaşi cod, "poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit".

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, având în vedere forma de executare silită (poprire) şi faptul că terţul poprit reprezentat de ultimul angajator al debitorului C., respectiv D. S.R.L., are sediul în judeţul Tulcea, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de la sediul terţului poprit, în speţă, Judecătoria Tulcea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.