Inadmissibility of recursion against a final appellate decision; prohibition of successive extraordinary remedies
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal (recurs) as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision and confirming that the earlier appellate judgment stands as final. The dispute involved a landlord’s failed attempt to enforce a prior ruling on the eviction of occupants from a residential property, where the procedural history included a first-instance judgment rejecting the claim based on the *res judicata* exception and a subsequent appellate dismissal. The decisive legal basis was Article 457(1) and Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, which establish that decisions rendered on an appeal (*recurs*) are final and definitive; consequently, the court held that an appeal cannot be lodged against a decision already resulting from an appeal stage, as doing so would violate the constitutional principle of legality regarding judicial remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Inadmissibility of recursion against a final appellate decision; prohibition of successive extraordinary remedies: Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la data de 25.06.2019, sub nr. x/2019 reclamantul A. a solicitat evacuarea pârâţilor B. şi C. din imobilul situat în comuna Islaz, judeţul Teleorman, proprietatea reclamantului, moştenit de la părinţi.
Prin sentinţa nr. 788/05.11.2019, Judecătoria Turnu Măgurele a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 95/27.01.2017 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2016.
Prin decizia nr. 63/27.02.2020, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinţei, ca nefondat.
2. Decizia Curţii de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 605/R/14.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a constatat nul recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 63/27.02.2020 a Tribunalului Teleorman.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. 2 prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
În cauză, se constată că prin hotărârea recurată în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 605/R/14.10.2020, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 63/27.02.2020 a Tribunalului Teleroman, secţia civilă.
Decizia prin care se soluţionează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menţionate şi nu mai poate fi atacată din nou cu aceeaşi cale de atac, nefiind permisă exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunţată într-un alt recurs.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 606/R/14.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în judeţul Teleorman împotriva deciziei nr. 605/R din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C., ambii cu domiciliul în judeţul Teleorman.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.