Negative jurisdictional conflict resolved: Darabani Court competent over execution challenge, garnishment venue governs

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 15.10.2020, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi C. S.R.L., a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi din data de 25 septembrie 2020, emisă de către BEJ D., în dosarul de executare nr. 118/2012, admiterea excepţiei perimării executării silite, desfiinţarea tuturor formele de executare silită şi încetarea executării silite din dosarul de executare nr. 118/2012, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 3 octombrie 2020 a primit un plic din partea BEJ D. care conţinea o înştiinţare din data de 25 septembrie 2020 privind cesiunea creanţei de la creditorul cedent B. S.A. către creditorul cesionar C. S.R.L. şi înştiinţare privind înfiinţarea popririi la terţul poprit E. S.R.L., având anexată adresa de înfiinţare a popririi din data de 25 septembrie 2020, emisă în dosarul de executare nr. 118/2012. A arătat că, iniţial, executarea silită a început la data de 29 decembrie 2010 de către executorul bancar D., iar în data de 6 aprilie 2012 a reînceput executarea silită, constituindu-se dosarul de executare nr. 118/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 363 din data de 21.01.2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Darabani, Judeţul Botoşani.

În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare. Părţile nu pot deroga prin propria voinţă de la aplicarea acestei norme, întrucât competenţa teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.

Totodată, raportat la prevederile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea. Având în vedere şi prevederile art. 452 din C. proc. civ., în situaţia executării silite prin poprire, instanţa în raza căreia are loc executarea este instanţa de la locul unde se află sediul terţului poprit.

Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că executarea silită se efectuează de către intimata C. S.R.L. împotriva contestatoarei prin poprirea drepturilor salariale ale acesteia încasate de la terţul poprit S.C. E. S.R.L., cu sediul în Darabani, judeţul Botoşani, instanţa a reţinut că revine Judecătoriei Darabani competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 10.03.2021, Judecătoria Darabani a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că deşi potrivit art. 453 din C. proc. civ. de la 1865, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit şi că art. 373 defineşte ca instanţă de executare judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în cauză, executarea silită încuviinţată în toate formele, deci inclusiv prin poprire, a început în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2, care astfel a dobândit calitatea de instanţă de executare.

Chiar dacă s-ar accepta că Judecătoria Darabani ar putea fi instanţă de executare pentru contestaţia care ar privi anularea popririi, este de reţinut că, prin contestaţia formulată nu se solicită exclusiv anularea popririi, ci se invocă perimarea executării silite, anularea tuturor formelor de executare, precum şi încetarea executării silite în dosarul execuţional 118/2012 al BEJ D..

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare, prin care s-a solicitat anularea adresei de înfiinţare a popririi din data de 25 septembrie 2020, emisă de către biroul executorului judecătoresc D., în dosarul de executare nr. 118/2012, admiterea excepţia perimării executării silite, desfiinţarea tuturor formele de executare silită şi încetarea executării silite în dosarul de executare nr. 118/2012.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modul diferit de determinare a instanţei de executare, instanţă care, potrivit art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, soluţionează contestaţia la executare.

Art. 400 alin. (1) din cod nu prevede competenţa instanţei care a încuviinţat executarea silită de a soluţiona ulterior toate celelalte cereri în materie, ci conţine o trimitere implicită la prevederile art. 373 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., care defineşte instanţa de executare ca fiind "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aşadar, împrejurarea că, în cauză, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a încuviinţat executarea silită prin încheierea camerei de consiliu din 06.04.2012, dată în dosarul nr. x/2012, nu este suficientă în sine pentru ca această instanţă să fie competentă a soluţiona şi contestaţia la executare, întrucât o interpretare în acest sens echivalează cu o adăugare la lege, în absenţa unei prevederi legale explicite.

Pe de altă parte, la momentul încuviinţării executării silite, locul în care se va face executarea rezultă din cererea de încuviinţare formulată de executorul judecătoresc, în care sunt indicate formele de executare, în funcţie de bunurile susceptibile a fi urmărite silit. Cererea nu poate fi limitată la o singură formă de executare, după cum nu poate fi exclusă încuviinţarea executării silite de către mai multe instanţe, în măsura în care se preconizează executarea silită în circumscripţia mai multor judecătorii, dat fiind că, potrivit art. 3711 alin. (3) din cod, executarea are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Or, în cazul contestaţiei la executare, instanţa de executare dispune de elemente suplimentare faţă de momentul încuviinţării executării silite, întrucât executorul judecătoresc a procedat deja la acte de executare asupra bunurilor identificate, astfel încât, locul în care se va face executarea, în înţelesul art. 373 alin. (2), care interesează determinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, coincide cu locul în care se găsesc în mod efectiv bunurile identificate de executorul judecătoresc care por fi executate silit.

Din aceste motive, nu numai că nu operează autoritatea de lucru judecat a încheierii de încuviinţare a executării silite în determinarea instanţei de executare, dar nici măcar nu poate fi reţinută o prezumţie în sensul că locul executării, în înţelesul art. 373 alin. (2) din cod, este cel în care a fost încuviinţată executarea silită, atunci când au fost efectuate acte de executare asupra unor bunuri anume identificate.

În aceste condiţii, pe temeiul art. 373 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare trebuie să facă o verificare proprie a elementelor referitoare la locul executării, în considerarea căruia se determină, potrivit legii, instanţa de executare, iar această verificare este distinctă de cea pe care pe care o face instanţa învestită cu soluţionarea oricărei cereri vizând executarea silită, inclusiv a cererii de încuviinţare a executării silite.

În atare context, este relevant în speţă că, în urma demersurilor executorului judecătoresc, nu au fost identificate bunuri mobile şi/sau imobile ale debitorului pe raza sectorului 2 Bucureşti, iar în anul 2020 au fost consemnate sume de bani ca urmare a înfiinţării popririi la terţul poprit E. S.R.L., angajatorul debitoarei, în raport de sediul terţului poprit fiind determinabilă şi instanţa de executare, ca instanţă în raza căreia se efectuează executarea silită.

Aşa fiind, întrucât angajatorul terţ poprit are sediul în localitatea Darabani, judeţul Botoşani, se constată că, în concret, locul executării, în aplicarea art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, este situat în circumscripţia Judecătoriei Darabani, motive pentru care Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, pe temeiul art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Darabani.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2021.