Territorial jurisdiction for actions in lieu of authentic deed: personal property action and relative competence at defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş la 15 octombrie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la încheierea, în formă autentică, a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul extravilan în suprafaţă de 1,74 ha, tarla/parcela x, conform TP nr. 9309/1072, iar în caz contrar, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 194 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Luduş

Prin sentinţa civilă nr. 48 din 3 februarie 2021, Judecătoria Luduş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Luduş a reţinut că dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Apreciind că norma legală menţionată are caracter imperativ, neputând fi înlăturată de părţi şi stabilind o competenţă teritorială exclusivă, cu caracter absolut, Judecătoria Luduş a considerat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ.

Constatând că, potrivit titlului de proprietate nr. x/1072, imobilul în litigiu este situat în Noşlac, jud. Alba, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Aiud, a stabilit că această instanţă este competentă să judece pricina, conform art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

3. Hotărârea Judecătoriei Aiud

Prin sentinţa civilă nr. 280 din 11 martie 2021, Judecătoria Aiud a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata pricinii şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Aiud a făcut referire la decizia nr. 8/2013 pronunţată în recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, competenţa teritorială pentru soluţionarea unei astfel de acţiuni, înregistrată înainte de 15 februarie 2013, determinându-se conform art. 5, 7 şi 10 pct. 1 din C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii.

Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii. Competenţa teritorială este alternativă (instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei), numai dacă în actul juridic încheiat de părţi a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. În acest caz, faţă de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului. În situaţia în care părţile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea depunându-se la instanţa de la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Aiud a reţinut că, deşi decizia nr. 8/2013 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza C. proc. civ. de la 1865, considerentele acesteia îşi găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât temeiurile de drept analizate au corespondent şi în C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, fiind însă numerotate distinct.

Constatând că în contract nu s-a prevăzut un loc pentru executarea obligaţiei, Judecătoria Aiud a apreciat că singura instanţă competentă să judece cauza este cea de la domiciliul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială de ordine privată, ce nu poate fi invocată din oficiu de instanţă, art. 130 alin. (2) din acest cod dând această posibilitate numai în cazul necompetenţei teritoriale exclusive.

Cum pârâtul B. are domiciliul în satul Hădăreni, comuna Cheţani nr. 75, jud. Mureş, localitate ce se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Luduş, s-a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Luduş.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Luduş şi Judecătoria Aiud, Înalta Curte va reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei, în primă instanţă, revine Judecătoriei Luduş, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

Obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Luduş, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la încheierea, în formă autentică, a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul extravilan în suprafaţă de 1,74 ha, tarla/parcela x, conform TP nr. 9309/1072, iar în caz contrar, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la caracterul acţiunii în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil şi la determinarea instanţei competente teritorial să o soluţioneze, s-a stabilit că această acţiune are natura unei acţiuni personale imobiliare. În această situaţie, competenţa teritorială este alternativă, reclamantul având posibilitatea să aleagă între instanţele deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliul pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei, numai dacă în actul juridic încheiat de părţi a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei.

Această decizie, deşi a fost pronunţată prin raportare la cererile de chemare în judecată formulate anterior datei de 15 februarie 2013, este relevantă din perspectiva raţionamentului care a stat la baza acesteia, care este aplicabil, pentru identitate de raţiune, şi în cauza pendinte.

Faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii - care are caracterul unei acţiuni personale imobiliare - în ceea ce priveşte competenţa, Înalta Curte reţine că, în lipsa unor menţiuni privind locul executării obligaţiei, aceasta se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun reglementate de art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază pârâtul.

Norma cuprinsă în art. 107 C. proc. civ. are caracter relativ, fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menţionat, "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului legal mai sus enunţat rezultă că, în cazul necompetenţei de ordine privată, instanţa nu poate să ridice din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condiţiile mai sus arătate.

În ceea ce priveşte întâmpinarea, potrivit art. 205 C. proc. civ., aceasta constă în actul de procedură prin care pârâtul se apără în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, în condiţiile art. 208 C. proc. civ., conform cărora întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Consecinţa nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pe parcursul derulării procedurii prevăzute la art. 201 C. proc. civ. în faţa Judecătoriei Luduş, comunicarea cererii de chemare în judecată şi citarea pârâtului pentru primul termen de judecată, stabilit la 3 februarie 2021, s-au realizat la domiciliul acestuia, din com. Cheţani, sat Hădăreni nr. 75, jud. Mureş.

La primul termen acordat, Judecătoria Luduş, reţinând că procedura de citare este legal îndeplinită, în lipsa părţilor care nu s-au prezentat la judecată, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Fiind însă vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de pârât, prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe şi puteau pune concluzii, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanţă sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2021.