Inadmissibility of recourse in insurance liability disputes filed after the 2018 procedural reform

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 20 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi intervenientul E., obligarea pârâtei la plata, în favoarea reclamantelor B. şi C., a sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului mamei lor în accidentul rutier din 9 decembrie 2017; la plata, în favoarea reclamantului A., a sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului soţiei sale în acelaşi eveniment rutier; obligarea pârâtei la plata, în favoarea reclamantei C., a penalităţilor de întârziere de 0,2% din sumele solicitate, calculate de la 26 martie 2018, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea Tribunalului Specializat Cluj

Prin sentinţa nr. 1806 din 23 octombrie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta D. S.A. şi de intervenientul E. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului Cluj.

3. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 297 din 10 iulie 2020, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi cu intervenientul E.. A obligat-o pe pârâtă la plata, în favoarea reclamantei C., a sumei de 75.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului mamei sale în accidentul rutier din 9 decembrie 2017; la plata, în favoarea reclamantei B., a sumei de 75.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului mamei sale în accidentul rutier din 9 decembrie 2017; la plata, în favoarea reclamantului A., a sumei de 75 000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului soţiei sale în accidentul rutier din 9 decembrie 2017. A obligat-o pe pârâtă la plata, în favoarea reclamanţilor, a penalităţilor de întârziere de 0,2% din sumele anterior menţionate, cu titlu de daune morale de la 26 martie 2018, până la data plăţii efective. A obligat-o pe pârâtă la plata, în favoarea reclamanţilor, a sumei de 1.125 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale reprezentând onorariu de avocat.

4. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 272 din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de pârâta D. S.A. şi apelul incident declarat de reclamanta C. împotriva sentinţei nr. 297 din 10 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata, în favoarea reclamantei C., a sumei de 90.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului mamei sale în accidentul rutier din 9 decembrie 2017 şi la plata, în favoarea reclamantei B., a sumei de 70.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit din aceleaşi cauze. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A respins apelul incident declarat de reclamanţii B. şi A., împotriva aceleiaşi sentinţe. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, în favoarea reclamantei C..

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 272 din 26 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta D. S.A..

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 21 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 132/2017, reţinând că penalităţile de întârziere se datorează de la data transmiterii ofertei de despăgubire.

Raportat la data formulării cererii de despăgubire, 5 martie 2018, recurenta a menţionat că a formulat şi transmis în termenul legal, la 26 martie 2018, o ofertă de despăgubire, stabilită conform documentaţiei depuse la dosarul de daună, legislaţiei în vigoare şi jurisprudenţei în materie.

Recurenta a invocat dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 132/2017, conform cărora despăgubirea se plăteşte de asigurător de la data la care acesta a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii, de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

Invocând aceste dispoziţii legale, recurenta a susţinut că, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor, acestea nu au caracter cert, lichid şi exigibil, neputându-se dispune acordarea penalităţilor anterior acestui moment, cum s-a întâmplat în cauza pendinte.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 februarie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 25 martie 2021, în termenul legal, intimaţii-reclamanţi au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 24 martie 2021, în baza art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., modificat şi completat prin Legea nr. 310/2018, s-a stabilit termen pentru analiza recursului la 15 aprilie 2021.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, şi de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, 20 iunie 2019.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocate de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 20 iunie 2019 (competenţa de soluţionare a acesteia fiind ulterior declinată în favoarea secţiei civile a aceleiaşi instanţei prin sentinţa nr. 1806 din 23 octombrie 2019), reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi intervenientul E., obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantelor B. şi C. a sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului mamei lor în accidentul rutier din 9 decembrie 2017; la plata, în favoarea reclamantului A. a sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit urmare decesului soţiei sale în acelaşi eveniment rutier; obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei C. a penalităţilor de întârziere de 0,2% din sumele solicitate, calculate de la 26 martie 2018, cu cheltuieli de judecată.

Toate capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţiile pecuniare ale reclamanţilor, care, în calitate de succesori ai victimei unui accident de circulaţie, au înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâtei D. S.A. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1381, art. 1385 şi următ. C. civ., art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 132/2017 şi art. 16 din Norma ASF nr. 20/2017.

Potrivit obiectului cererii deduse judecăţii şi normelor legale invocate de reclamantă, se constată că aceasta se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtei izvorând dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi producerii riscului asigurat.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 6 februarie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, de Tribunalul Cluj, secţia civilă prin sentinţa nr. 297 din 10 iulie 2020, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 272 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a exercitat calea de atac a recursului pârâta D. S.A..

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Aplicând aceste dispoziţii legale în speţă, se constată că decizia nr. 272 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de recurs.

În acest sens, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

Cât priveşte menţiunea din cuprinsul deciziei recurate cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată, respectiv recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, Înalta Curte observă că aceasta nu poate crea părţilor un drept nerecunoscut de lege.

Această concluzie se desprinde din dispoziţiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 272 din 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă D. S.A., aflată în culpă procesuală, la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 5.424 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din onorariu de avocat, în cuantum de 4.500 RON, conform chitanţei nr. x din 13 aprilie 2021, emise de Cabinet de Avocat F. şi din speze de transport şi cazare, potrivit bonurilor fiscale eliberate de G. S.R.L. la 14 aprilie 2021 şi a facturii fiscale nr. x din 14 aprilie 2021, emise de H. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 272 din 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 5.424 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2021.