Cassation inadmissible in insurance liability dispute due to statutory exclusion of appeal route

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara la 6 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul C., obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 euro, reprezentând daune materiale şi morale, urmare accidentului rutier produs la 25 ianuarie 2017; obligarea la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, aplicate la suma cuvenită, reprezentând despăgubiri materiale şi morale, calculate începând cu 8 iulie 2017, care constituie prima zi în care se împlinea termenul de 30 de luni de la avizarea daunei, până la achitarea integrală a debitului, conform art. 20 alin. (5) din O.U.G. nr. 54/2014; la plata dobânzii legale aplicate daunelor morale şi materiale acordate reclamantei, începând cu 8 iulie 2017 şi până la data executării efective a obligaţiei de plată, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. b) şi art. 22 din Norma ASF nr. 39/2016, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) şi (2) lit. d), art. 20, art. 21 din O.U.G. nr. 54/2016, art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 20 alin. (8) şi art. 27 alin. (1) C. proc. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1391 şi art. 2223 C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sighişoara

Prin sentinţa nr. 821 din 12 iunie 2019, Judecătoria Sighişoara a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

3. Hotărârea Tribunalului Mureş

Prin sentinţa nr. 593 din 29 iulie 2020, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, la plata penalităţilor de 0,2% pe zi, începând cu data pronunţării sentinţei, aferente sumei datorate cu titlu de daune morale, până la plata efectivă a acestor sume. I-a obligat pe pârâtă şi pe intervenientul forţat la plata către reclamantă a sumei de 3.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 591 din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 593 din 29 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 591 din 4 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A..

În motivarea cererii, invocând incidenţa motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a motivat capătul de cerere referitor la penalităţile de întârziere.

A menţionat că decizia conţine motive contradictorii, instanţa de apel considerând eronat că apelul recurentei este neîntemeiat, având în vedere că penalităţile de întârziere au fost acordate numai pentru viitor, de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care au fost stabilite daunele morale. Având în vedere că instanţa de fond a determinat daunele morale, în cauză se poate reţine că penalităţile de întârziere curg de la data pronunţării sentinţei, respectiv 29 iulie 2020. Ca atare, penalităţile nu au fost stabilite numai pentru viitor, ci şi pentru perioada anterioară rămânerii definitive a hotărârii.

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 50 din O.U.G. nr. 54/2016 referitoare la obligarea sa la plata penalităţilor de întârziere în valoare de 0,2 % pe zi pentru suma acordată cu titlu de daune morale, de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti până la plata efectivă a debitului.

Stabilirea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi este inadmisibilă, prin raportare la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru obligarea recurentei la plata acestora.

Având în vedere că intimata nu a formulat cerere de despăgubire, recurenta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 din O.U.G. nr. 54/2016.

De asemenea, a învederat că despăgubirile nu au caracter cert, lichid şi exigibil, astfel încât să poată fi purtătoare de penalităţi de întârziere.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 februarie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 16 martie 2021, în termenul legal, intimata A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 RON, constând în onorariu de avocat, efectuate conform chitanţei nr. x din 16 martie 2021, emise de Cabinet de Avocat D..

La 31 martie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 24 martie 2021, în baza art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ. modificat şi completat prin Legea nr. 310/2018, s-a stabilit termen pentru analiza recursului la 15 aprilie 2021.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului, chestiune invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018 şi de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, 6 februarie 2019.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, cu prioritate asupra admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

La 6 februarie 2019, reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, formulate în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu intervenientul C., prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 150.000 euro, reprezentând daune materiale şi morale, urmare a accidentului rutier produs la 25 ianuarie 2017; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, aplicate la suma cuvenită, cu titlul de daune materiale şi morale, calculate începând cu 8 iulie 2017 - prima zi de împlinire a termenului de 30 de luni de la avizarea daunei - până la achitarea integrală a debitului, conform art. 20 alin. (5) din O.U.G. nr. 54/2014, precum şi la plata dobânzii legale aplicate daunelor morale şi materiale acordate, începând cu 8 iulie 2017, până la data executării efective a obligaţiei de plată.

Toate capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţii pecuniare ale reclamantei, care, în calitate de victimă a unui accident de circulaţie, a înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii evenimentului rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. b) şi art. 22 din Norma ASF nr. 39/2016, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) şi (2) lit. d), art. 20, art. 21 din O.U.G. nr. 54/2016, art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 20 alin. (8) şi art. 27 alin. (1) C. proc. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1391 şi art. 2223 C. civ.

Potrivit obiectului cererii deduse judecăţii şi normelor legale invocate de reclamantă, se constată că aceasta se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtei izvorând dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi producerii riscului asigurat.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 6 februarie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat, în primă instanţă, de Tribunalul Mureş, secţia civilă prin sentinţa nr. 593 din 29 iulie 2020, iar apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 591 din 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a exercitat calea de atac a recursului pârâta B. S.A..

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Aplicând aceste dispoziţii legale în speţă, se constată că decizia nr. 591 din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de calea de atac a recursului.

În acest sens, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 591 din 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta S.C. B. S.A., aflată în culpă procesuală, la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuarea acestora fiind dovedită conform chitanţei nr. x din 16 martie 2021, emise de Cabinet de Avocat D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 591 din 4 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2021.