Moral damages claim annulled as appeal failed to challenge legal reasoning.

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 29 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Constanţa şi Inspectoratul de Jandarmi Constanţa, obligarea acestora la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune morale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, coroborate cu cele ale art. 1357-1371 C. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Constanţa

Prin sentinţa nr. 3135 din 12 decembrie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Constanţa şi Gruparea de Jandarmi Mobilă "Tomis" Constanţa - Serviciul Ordine şi Siguranţă Publică, obligându-i la plata către reclamant a sumei de 2.000 de euro (echivalentă în RON, la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlu de daune morale.

3. Hotărârea Curţii de Apel

Prin decizia nr. 179 din 2 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelurile declarate de pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Constanţa, Gruparea de Jandarmi Mobilă "Tomis" Constanţa (Unitatea Militară 0608) şi Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva sentinţei nr. 3135 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă. A schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 179 din 2 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A..

În motivarea cererii de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, la 22 aprilie 2018, a fost supus unei percheziţii domiciliare, de către un echipaj al jandarmeriei şi poliţiei, fiind confundat cu o persoană pe care aceştia doreau să o aresteze. Această confuzie a fost determinată de eroarea în care s-au aflat forţele de ordine cu privire la adresa vizată de percheziţie.

Recurentul a afirmat că intrarea abuzivă a poliţiei şi jandarmeriei în locuinţa sa se impune a fi sancţionată, întrucât prin această acţiune i s-a încălcat dreptul de proprietate şi dreptul de a avea o imagine bună în spaţiul public.

În ceea ce priveşte vinovăţia participanţilor la percheziţie, recurentul a susţinut că aceasta a fost dovedită, neavând relevanţă dacă aceştia au acţionat cu intenţie sau urmare a necunoaşterii normelor procesuale penale.

Fapta ilicită a organelor de percheziţie rezidă şi din faptul că aceştia au efectuat percheziţia în lipsa unui mandat acordat în acest sens şi fără a încheia un proces-verbal de percheziţie, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 156, art. 158 şi art. 159 C. proc. pen.. Nerespectarea acestor norme legale justifică formularea prezentului recurs.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 3 februarie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

6. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia completului din 11 februarie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimaţi, cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la data primirii.

Prin întâmpinarea depusă la 3 martie 2021 (în termenul legal), intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Aceeaşi excepţie a fost ridicată şi de intimata-pârâtă Gruparea de Jandarmi Mobilă "Tomis" Constanţa (Unitatea Militară 0608) prin întâmpinarea formulată la 17 martie 2021, în termenul legal.

La 18 martie 2021, intimata Gruparea de Jandarmi Mobilă "Tomis" Constanţa (Unitatea Militară 0608) a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 24 martie 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 15 aprilie 2021.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., rămânând în pronunţare asupra acesteia.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor prevederi legale cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, reiese că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pentru care recurentul înţelege să critice hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu se circumscrie normei legale menţionate, întrucât, din conţinutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, recurentul necombătând, prin argumente juridice, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, care, prin decizia nr. 179 din 2 noiembrie 2020, a admis apelurile declarate de intimaţi împotriva sentinţei nr. 3135 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată, respingând, totodată, ca nefondat, şi apelul declarat de recurent împotriva aceleiaşi sentinţe.

Dimpotrivă, prin motivele expuse în memoriul de recurs, recurentul a invocat aspecte de ordin factual, expunând detaliat modalitatea de desfăşurare a percheziţiei din 22 aprilie 2018 şi reclamând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor de drept procesual penal - art. 156, art. 158 şi art. 159 C. proc. pen. - care reglementează procedura percheziţiei domiciliare.

Aceste critici nu constituie, însă, motive de nelegalitate ale deciziei recurate, care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu precădere în cele ale pct. 8 al acestui articol, pe care recurentul şi-a întemeiat calea extraordinară de atac exercitată în cauză.

Pentru a fi incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este necesar ca instanţa de recurs să constate interpretarea şi aplicarea greşită a unor norme de drept material de către instanţa de recurs. Însă, dispoziţiile legale a căror încălcare o invocă recurentul, respectiv art. 156, art. 158 şi art. 159 C. proc. pen., nu au stat la baza analizei în apel, a cauzei deduse judecăţii.

Dimpotrivă, ceea ce a examinat Curtea de Apel Constanţa, potrivit principiului disponibilităţii şi devoluţiunii în apel, a fost îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1349 şi art. 1357 C. civ., pentru a se putea atrage răspunderea civilă delictuală a intimaţilor şi acordarea despăgubirilor solicitate de recurent prin cererea de chemare în judecată, iar nu modalitatea de efectuare a percheziţiei domiciliare, din perspectiva dispoziţiilor art. 156, art. 158 şi art. 159 C. proc. pen.

Prin invocarea acestor critici, Înalta Curte reţine că recurentul a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar motivele referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de apel, care, în speţă, prin admiterea apelurilor declarate de intimaţi împotriva sentinţei a schimbat în tot această hotărâre şi a respins acţiunea, ca nefondată, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1349 şi art. 1357 C. civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală.

Fiind în eroare asupra funcţiei căii extraordinare de atac a recursului - cea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate al hotărârii pronunţate în apel - recurentul a dedus judecăţii, în recurs, aspecte ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale mai sus menţionate, cu precădere în cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca fiind incidente în cauză, întrucât acestea nu reprezintă critici concrete ale hotărârii atacate, ci expuneri ale unor nemulţumiri cu privire la situaţia de fapt, din perspectiva modului de efectuare a percheziţiei domiciliare.

Or, motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că recurentul nu a dezvoltat critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (3) din acest act normativ care sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 179 din 2 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 179 din 2 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2021.