Revision inadmissible for non-final judgment lacking merits determination despite false documents

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, sub nr. x/2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 146 din 4 aprilie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2012, invocând, în drept, dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. şi susţinând că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunţată pe baza unui înscris declarat fals în urma unei judecăţi.

2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov

Prin decizia nr. 1163 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 146 din 4 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul B..

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că cererea de revizuire nu este admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., care prevăd ca înscrisul declarat fals în cursul sau în urma judecăţii să fie determinant, adică să fi stat la baza pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere.

Examinând considerentele deciziei a cărei retractare a solicitat-o revizuentul, curtea a concluzionat că înscrisurile invocate de acesta, deşi au fost desfiinţate de instanţa penală, nu au avut caracter esenţial (determinant) în litigiul soluţionat prin decizia nr. 146 din 4 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2012.

În acest sens, au fost apreciate ca fiind relevante la soluţionarea cererii de revizuire considerentele deciziei nr. 146 din 4 aprilie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, prin care s-a reţinut că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 167 alin. (2) din Legea nr. 105/1992, întrucât, din conţinutul hotărârii a cărei recunoaştere se pretinde (Ordinul din 6 septembrie 2006), nu rezultă că intimatul a fost prezent la dezbateri şi nici nu s-a făcut dovada că a fost citat pentru termenul din 6 septembrie 2006 sau că i s-a acordat termen în cunoştinţă.

De asemenea, curtea a reţinut că nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii a cărei recunoaştere se cere către intimat, pentru a i se da posibilitatea să exercite calea de atac, iar din conţinutul Ordinului din 6 septembrie 2006 nu rezultă că acesta nu ar fi supus vreunei căi de atac, apelantul nesusţinând, de fapt, această ipoteză.

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1163 din 25 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs revizuentul A., în termenul legal.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din acelaşi cod, instanţa de revizuire apreciind în mod greşit că hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o nu s-a întemeiat pe înscrisurile declarate false.

În realitate, intimatul a procurat/întocmit două înscrisuri pretins emise de autorităţile canadiene pe care le-a semnat şi atestat pentru conformitate cu originalul şi le-a depus în două dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Braşov şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu scopul de a obţine hotărâri judecătoreşti favorabile.

Prin faptul că instanţa a reţinut că înscrisurile desfiinţate de instanţa penală nu au avut caracter esenţial, aceasta a adăugat la lege, invocând o ipoteză care nu este prevăzută în art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Această interpretare este greşită, limitând cazurile de aplicare a normei legale menţionate.

Invocând dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., recurentul a arătat că în motivarea hotărârii se vor arăta doar motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, iar nu şi mijloacele de probă care au condus la stabilirea acestora.

Or, în cauză, nu se poate reţine că înscrisurile folosite de intimat nu au format convingerea instanţei, în sensul soluţiei adoptate, doar prin prisma faptului că, în motivare, acestea nu au fost menţionate explicit.

4. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 martie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8, stabilindu-se termen de judecată la 15 aprilie 2021.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, recurentul a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., care a stabilit greşit că înscrisurile invocate în susţinerea cererii de revizuire, deşi au fost desfiinţate de instanţa penală, nu au avut un rol determinant în judecata litigiului soluţionat prin decizia nr. 146 din 4 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2012.

Constatând că acest motiv de recurs se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează greşita aplicare a unei norme procedurale, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva incidenţei în cauză a acestui caz de nelegalitate, iar nu a celui indicat de recurent, respectiv art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, care vizează încălcarea normelor de drept substanţial, situaţie ce nu a fost reclamată în cauză.

Analizând incidenţa acestui motiv de recurs în cauză, cu substituirea motivării Curţii de Apel Braşov pe aspectul inadmisibilităţii cererii de revizuire, soluţie ce apare ca fiind corectă din perspectiva dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., în raport de care se impunea a fi analizată, prioritar, cauza, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Conform prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. - invocate de recurent în susţinerea cererii de revizuire soluţionate prin hotărârea recurată - revizuirea poate fi formulată "dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză."

Însă, dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. condiţionează exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii numai în cazul în care hotărârea atacată a rămas definitivă la instanţa de apel sau prin neapelare sau în cazul unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.

Sunt hotărâri care evocă fondul, cele prin care s-a admis apelul şi, fie s-a anulat sentinţa şi s-a rejudecat cauza prin aceeaşi decizie, fie s-a modificat sentinţa. Din categoria aceloraşi hotărâri fac parte şi cele prin care s-a admis recursul, s-a casat hotărârea, iar instanţa s-a pronunţat asupra raporturilor juridice deduse judecăţii. Reprezintă hotărâri care evocă fondul şi cele date în fond, după casarea cu reţinere.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care se solicită instanţei învestite cu soluţionarea fondului unui litigiu să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi, ivite, de regulă, ulterior pronunţării hotărârii.

Pornind de la aceste considerente şi de la normele legale evocate, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire recurentul a solicitat, în baza art. 322 pct. 4 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 146 din 4 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2012, prin care au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes şi inadmisibilităţii cererii de exequatur, invocate de intimatul B., fiind respins şi apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 55 din 4 martie 2013, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Împotriva deciziei nr. 146 din 4 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs reclamantul A., calea extraordinară de atac fiind soluţionată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 397 din 10 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2012, în sensul admiterii recursului, casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe pentru stabilirea situaţiei de fapt, în sensul examinării aplicării corecte a dispoziţiilor Legii nr. 105/1992, respectiv a reevaluării probatoriului.

În raport de aceste considerente şi de soluţia de casare cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel, se constată că decizia nr. 146 din 4 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, nu îndeplineşte condiţia premisă pentru admisibilitatea cererii de revizuire prevăzută de art. 322 C. proc. civ., anume cea a evocării fondului.

Aceasta întrucât aspectele dezlegate prin considerentele acesteia nu au fost menţinute de instanţa de recurs, care a stabilit că apelul declarat de reclamantul C. a fost examinat fără evocarea fondului cauzei în urma anulării sentinţei apelate.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu are nicio putere. Prin urmare nici aceea de a putea constitui obiect al căii extraordinare de atac a revizuirii.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a cărui aplicabilitate este condiţionată de încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1163 din 25 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1163 din 25 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2021.