Prescription claim over Bucharest property assigned to Bucharest court, not deceased's domicile court.

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 18 decembrie 2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este deschisă succesiunea de pe urma defunctei B., că din această succesiune face parte cota indiviză de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în Bucureşti, str. x (compus din teren în suprafaţă de 330 de metri pătraţi şi construcţia edificată pe acest teren, compusă din patru camere, precum şi din dependinţe şi anexe) şi că pârâtul, reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, are calitate de moştenitor, respectiv că nu există moştenitori de pe urma defunctei B., situaţie în care bunurile lăsate de defunctă au trecut, faţă de data deschiderii succesiunii, în proprietatea privată a statului român; să se constate că reclamanta a dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive, cota indiviză de 10/64 care a aparţinut defunctei B. din dreptul de proprietate asupra imobilului identificat mai înainte sau în mod subsecvent, obligarea pârâtului să desfăşoare procedura prevăzută de art. 22 alin. (6) din Norma metodologică de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului din 04. iulie 2007, republicată, cu completările şi modificările ulterioare ("Norma metodologică"), respectiv să îl oblige pe pârât să o înştiinţeze cu privire la preţul de vânzare stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii/penalităţi în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi până la data executării întocmai a obligaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 3860/2020 pronunţată la data de 15 iulie 2020 Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a reţinut că cererea dedusă judecăţii priveşte dezbaterea succesiunii defunctei B., capătul de cerere privind uzucapiunea având caracter accesoriu.

Potrivit extrasului din registrul de deces aflat la dosar, defuncta B. a avut ultimul domiciliu în Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, ca instanţă în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu al defunctei.

Învestită urmare a declinării de competenţă, Judecătoria Odorheiu Secuiesc prin sentinţa civilă nr. 145/2021 din 18 ianuarie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, faţă de împrejurarea că la data de 10 noiembrie 2020, reclamanta a înţeles să renunţe la capătul de cerere având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei B. şi a faptului că statul român are calitatea de moştenitor asupra cotei de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, instanţa rămânând investită doar cu capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 330 mp şi construcţia edificată pe acesta (patru camere, dependinţe şi anexe), cota care a aparţinut defunctei B., în aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia este situat imobilul.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin, 1 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului regulator de competenţă îl reprezintă conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Odorheiu Secuiesc cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect constatarea că reclamanta a dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive, cota indiviză de 10/64 care a aparţinut defunctei B. din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 330 mp şi construcţia edificată pe acesta (patru camere, dependinţe şi anexe).

Conform art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Din conţinutul cererii de sesizare a instanţei, aflată la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reiese că reclamanta a solicitat instanţei, să se constate că imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 330 mp şi construcţia edificată pe acesta (patru camere, dependinţe şi anexe), este în proprietatea privată a statului român faţă de împrejurarea că de pe urma defunctei B. nu există moştenitori legali sau testamentari, şi că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune.

Împrejurarea că, în conţinutul cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că proprietarul tabular al imobilului a decedat, fără a avea moştenitori, şi că, urmare a acestui fapt, imobilul a trecut în proprietatea privată a pârâtului, nu poate a fi reţinută drept criteriu în determinarea instanţei competente, ca fiind instanţa ultimului domiciliu al defunctului.

Teza avansată de către reclamantă potrivit căreia proprietarul tabular al imobilului a decedat, fără a avea moştenitori, reprezintă doar o condiţie pentru a se putea constata că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea privată a pârâtului. Scopul urmărit de către reclamantă prin promovarea acţiunii este acela de a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar nu acela de dezbatere a unei succesiuni vacante.

De altfel, se reţine că, la data de 10 noiembrie 2020, reclamanta a înţeles să renunţe la capătul de cerere având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei B. şi a faptului că statul român are calitatea de moştenitor asupra cotei de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. x, instanţa rămânând învestită doar cu capătul de cerere privind constatarea dobândirii, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 10/64 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cotă care a aparţinut defunctei B., împrejurare care confirmă concluzia anterior relevată.

Faţă de cele mai sus arătate, şi în raport de prevederile art. 117 din C. proc. civ., reţinând că imobilul în litigiu este situat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.