Peremption of appeal against judicial fee assessment for recusal motion during state of emergency

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 03 mai 2006 sub nr. x/2006, reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., Comisia Locală de Fond Funciar Iaşi, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, Primăria municipiul Iaşi, Instituţia Prefectului Iaşi, Inspectoratul de Stat în Construcţii Iaşi, Universitatea Ioan Cuza Iaşi a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare sub semnătura privata încheiat la data de 01 septembrie 1969.

Prin sentinţa civilă nr. 3425 din 14 martie 2008, Judecătoria Iaşi a respins excepţiile tardivităţii, a interesului legitim şi autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în temeiul dispoziţiilor art. 111 din C. proc. civ., reclamanta, în calitate de succesoare a defunctului G. decedat la 1 martie 1977, potrivit certificatului de moştenitor nr. x/1977, a solicitat să se constate nulitatea actului sub semnătură privată intitulat "H." (act vânzare-cumpărare) încheiat la 1 septembrie 1969.

De asemenea, din concluziile expertizei grafice şi răspunsul la obiecţiuni a reţinut că semnătura de pe actul sub semnătură privată, intitulat "H." nu aparţine autorului reclamantei şi că nu există modificare cu privire la suprafaţa de teren cuprinsă în act.

Or, reclamanta nu-şi poate valorifica dreptul său de proprietate în cadrul unei acţiuni în constatarea nulităţii, în condiţiile în care are la îndemână o acţiune în realizare prin compararea titlurilor existente.

Cu privire la excepţia tardivităţii, instanţa a reţinut că nu poate fi primită, întrucât nulitatea absolută este imprescriptibilă.

În privinţa excepţia lipsei interesului legitim, instanţa a constatat că acesta nu are incidenţă în cauză, reclamanta dovedindu-şi interesul legitim şi actual iar excepţia autorităţii de lucru judecat nu are incidenţă în cauză întrucât nu sunt întrunite dispoziţiile art. 1201 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 8505 din 08 iulie 2008, Judecătoria Iaşi a respins cererea privind îndreptarea, lămurirea şi completarea sentinţei civile 3425/2008 a Judecătoriei Iaşi reţinându-se că cererea reclamantei nu poate fi analizată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., aceasta având la îndemână calea de atac a apelului împotriva sentinţei menţionate.

Prin decizia civilă nr. 553 din 12 iunie 2009, Tribunalul Iaşi a respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi în soluţionarea cauzei, invocată de reclamantă, a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3425 din 14 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi; a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 8505 din 08 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi.

În pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi, în condiţiile în care reclamanta nu a precizat valoarea imobilului în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 112 alin. (3) C. proc. civ., în calea de atac nu poate preciza o valoare a imobilului care ar atrage competenţa unei alte instanţe în soluţionarea pe fond.

Cu privire la apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3425 din 14.03.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, tribunalul a reţinut că deşi reclamanta a arătat că nu şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi că obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare, la termenul din 19 februarie 2008, reclamanta a formulat cerere de convertire a acţiunii în constatare în acţiune în realizarea dreptului, solicitând în acelaşi timp: constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/1995, a Ordinului Prefectului nr. 35/1995, obligarea primarului şi prefectului de a cere anularea titlului de proprietate şi a ordinului, emiterea unei noi dispoziţii şi a unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantei şi revendicarea suprafeţei de teren în litigiu.

Or, această cerere a reclamantei reprezintă o modificare a acţiunii formulată cu încălcarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., iar pârâţii nu au fost de acord cu modificarea acţiunii reclamantei, astfel încât, în mod corect, instanţa de fond nu a luat act de modificare, pronunţându-se doar asupra cererii privind constatarea nulităţii actului.

Pe fond, acţiunea reclamantei este neîntemeiată şi a fost corect respinsă de instanţa de fond având în vedere că, deşi înscrisul nu a fost semnat de către vânzătorul I., lipsind consimţământul unuia dintre vânzătorii imobilului, actul nu este lovit de nulitate absolută aşa cum susţine reclamanta, atâta timp cât nu se constată că ambii vânzători nu şi-au exprimat consimţământul la perfectarea actului.

Cum prin acţiunea formulată, reclamanta a invocat doar lipsa consimţământului lui I., actul este valabil în ceea ce-l priveşte pe J., aflându-ne fie în situaţia vânzării bunului indiviz doar de unul dintre coproprietari, fie în situaţia vânzării bunului altuia şi nici una din aceste situaţii nu atrage nulitatea absolută a convenţiei.

Cu privire la apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 8505 din 08 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi, tribunalul a reţinut că prin hotărârea pronunţată în cauză instanţa nu a omis să se pronunţe asupra unei cereri formulate, aşa cum susţine apelanta, prin respingerea excepţiilor invocate şi respingerea acţiunii formulate pe fond, nefiind necesar ca în cuprinsul dispozitivului să se precizeze obiectul acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 837 din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Iaşi a respins cererea de îndreptare, lămurire şi completare a încheierii de şedinţă din 01 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. x/2006 de Tribunalul Iaşi, formulată de reclamanta A..

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că aspectele relevate nu constituie erori materiale în sensul dispoziţiilor legale, fiind vorba de consemnări ale grefierului cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa din 01 iunie 2009, iar eventualele greşeli de consemnare nu este de natură a afecta conţinutul acestor dezbateri, care nu pot justifica admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate.

Împotriva deciziilor civile nr. 553 din 12 iunie 2009 şi nr. 837 din 30 noiembrie 2009, pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosar civil nr. x/2006, a declarat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.

Prin încheierea nr. 3057 din 31 martie 2011, pronunţată de ICCJ, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. x/2010 s-a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Iaşi la Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin decizia civilă nr. 488 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursurile declarate de către reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 553/2009 şi 837/2009, pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosar civil nr. x/2006 care au fost casate, s-au admis apelurile declarate de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3425/2008 şi 8505/2008 pronunţate de Judecătoria Iaşi în dosar civil nr. x/2006 care au fost desfiinţate, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare Judecătoriei Sibiu.

Prin sentinţa civilă nr. 7068 din 21 decembrie 2017, Judecătoria Sibiu a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii C. şi D.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâţii C. şi D.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor E. şi F.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei cu privire la formularea cererii privind constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei de construcţie si dărâmarea ei invocată de Instituţia Prefectului Iaşi; a respins solicitarea pârâţilor C.

şi D. de intervenire a prescripţiei achizitive cu privire la imobilul în litigiu; a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantă cu privire la capetele de cerere având ca obiect plata despăgubirilor materiale si morale; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi a respins acţiunea reclamantei A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului de Stat în Construcţii, invocată de acesta şi a respins acţiunea reclamantei A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., Comisia Locală de Fond Funciar Iaşi, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, Instituţia Prefectului Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi prin Primar; a anulat, în parte, înscrisul sub semnătură privată intitulat "H.", încheiat în 1969 pentru suprafaţa de teren ce excede suprafeţei de teren de 1.000 mp, identificată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.07.1972 şi pe cale de consecinţă: a anulat Ordinul Prefectului Iaşi nr. 835/1995 şi titlul de proprietate nr. x/1995, a anulat, în parte, contractul de donaţie, autentificat sub nr. x din 15 decembrie 1999 de către notar public K., încheiat între pârâţii C.

şi D. şi F. şi încheierea de rectificare nr. 1946 din 23 martie 2000, având ca imobilul în suprafaţă de 700 mp, înscris în CF vechi x Iaşi, nr. cad. x, 2424/5, 2424/7; a anulat, în parte, contractul de donaţie autentificat sub nr. x/15.12.1999 de către notar public K., încheiat între pârâţii C. şi D. şi E. şi încheierea de rectificare nr. 1947 din 23 martie 2000 în ceea ce priveşte imobilul teren în suprafaţă de 700 mp, înscris în CF vechi x Iaşi, nr. cad. 2424/3, 2424/6, 2424/8; a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate reclamantei imobilul teren în suprafaţă de 1500 mp situat în Iaşi, judeţul Iaşi, identificat astfel: suprafaţa de 169 mp nr. cad 4252/1, suprafaţa de 366,83 mp nr. cad. 4253/1, suprafaţa de 233 mp înscrisă în CF x (CF vechi x) - parcela cu nr. topografic x (4252/2, nr. cad 2424/2), suprafaţa de 233 mp-parcela înscrisă în CF x (CF vechi x) cu nr. topografic x (4252/3, nr cad 2424/3), precum şi suprafaţa de 249,50 mp din suprafaţa de 384,6 mp din parcela înscrisă în CF x (CF vechi x) cu nr. topografic x (4253/2, 2424/5) măsurată în continuarea suprafeţei de 233 mp cu nr. topografic x (4252/2, nr. cad 2424/2, şi suprafaţa de 249,50 mp din suprafaţa de 384,6 mp din parcela înscrisă în CF x (CF vechi x) cu nr. topografic x (4253/3, nr. cad.

x) măsurată în continuarea suprafeţei de 233 mp cu nr. topografic x (4252/3, nr. cad 2424/3), pe aliniamentul şi limitele din expertiza efectuată de expert L. care face parte integrantă din sentinţă; a autorizat reclamanta să se adreseze Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară conform sentinţei în vederea înscrierii dreptului său de proprietate; a respins restul pretenţiilor; a admis cererea de intervenţie în interesul reclamantei, formulată de intervenientul B..

Prin decizia civilă nr. 1123/2018 din 23 noiembrie 2018, Tribunalul Sibiu a respins apelurile declarate de reclamanta A. şi pârâţii C. şi D. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 7068 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr. x/2006, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Petenta A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată C3 recurs, învestit cu soluţionarea recursului declarat în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Prin încheierea nr. 70/2019 din 02 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a domnilor judecători: M., N. şi O., formulată de reclamanta A..

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că soluţionarea unor cereri în cursul procesului, cum ar fi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cereri de amânare, repuneri pe rol a cauzei sau amânare din oficiu a judecăţii nu au o astfel de semnificaţie, şi nici simpla soluţionare a unei plângeri penale, formulate împotriva experţilor ce au întocmit lucrări în cauză, nu poate avea semnificaţia unei antepronunţări cu privire la soluţia ce urmează a se pronunţa în recurs, cale de atac în cadrul căreia se analizează legalitatea hotărârii atacate.

Prin cererea înregistrată rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2006*/a2.1, petenţii A. şi B. au solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, datorate pentru soluţionarea cererii de recuzare în dosarul nr. x/2006.

La data de 14 octombrie 2019, petenţii A. şi B. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin încheierea din 23 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2006.1, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, apreciind că, în cauză, nu sunt întrunite prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din acelaşi act normativ, întrucât modul de interpretare a dispoziţiilor legale criticate nu depinde soluţionarea crererii de reexaminare.

Prin încheierea nr. 84/2019 din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2006.1 a respins cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petenţii A. şi B., în legătură cu taxa judiciară de timbru stabilită în dosarul x/2006

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în mod corect instanţa investită cu soluţionarea cererii de recuzare, a stabilit taxa judiciară de timbru în sumă de 4 RON, aplicând prevederile Legii nr. 146/1997, şi nu pe cele ale O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2006.1, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, au declarat recurs reclamanta A. şi de intervenientul B..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 31 octombrie 2019 şi a fost repartizat completului nr. 10, acordându-se termen la 11 decembrie 2019.

Prin încheierea din 11 decembrie 2019, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că deşi legal citate, nicio parte nu a răspuns la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte a dispus suspendarea recursului exercitat de reclamanta A. şi de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2006.1.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de perimare a cererii, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".

Conform art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare."

În cauză, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A. şi de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2006.1, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

În aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, termenul de perimare s-ar fi împlinit la data de 11 decembrie 2020.

Însă, la data de 16 martie 2020, a intrat în vigoare Decretul prezidenţial nr. 195 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pentru o perioadă de 30 de zile, prelungită ulterior, prin Decretul prezidenţial nr. 240 din 14 aprilie 2020, pentru o perioadă de încă 30 de zile, până la data de 15 mai 2020.

Potrivit art. 41 din acest decret:

"Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

În prezenta cauză, termenul de perimare a început să curgă la 11 decembrie 2019, anterior decretării stării de urgenţă. Prin urmare, Înalta Curte reţine că în perioada 16 martie 2020 - 15 mai 2020, curgerea termenului de perimare a fost suspendată, aceasta fiind reluată din 15 mai 2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Din perspectiva celor anterior expuse, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care, după data de 15 mai 2020, când a încetat starea de urgenţă pe teritoriul României, instituită prin Decretul prezidenţial nr. 195 din16 martie 2020, părţile au lăsat cauza în nelucrare, termenul de perimare prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 101 alin. (3) din acelaşi cod, s-a împlinit la data de 11 februarie 2021.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de reclamanta A. şi de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2006.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. şi de intervenientul B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2006.1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2021.