Jurisdictional conflict over enforcement challenge resolved by assigning competence to the court that authorized enforcement

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2020 la data de 23 octombrie 2020, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc C..

De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 - 720 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 4678 din 3 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei meteriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din motivarea contestaţiei la excutare reiese faptul că prin intermediul cererii formulate, debitoarea contestatoare solicită o lămurire privind întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 507/AP din 30.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Aşadar, instanţa a considerat că în speţă este chemată pentru a stabili întinderea obligaţiei ce îi revine contestatoarei în baza titlului executoriu, aspect care poate fi lămurit doar de instanţa care a pronunţat hotărârea ce face obiectul executării.

Astfel, Judecătoria Bacău a reţinut ca fiind incidente prevederile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care " Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.."

Totodată, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

În consecinţă, faţă de caracterul absolut al normelor de competenţă materială, văzând dispoziţiile art. 132 alin. (3) din acelaşi act normativ, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "contestaţie la titlu" către Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3/AP din 12.01.2021,pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată, şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

La pronunţarea soluţiei, Tribunalul Braşov a avut în vedere următoarele considerente:

Judecând excepţia necompetenţei materiale în materia contestaţiei la executare vizând punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, tibunalul a apreciat că în acest caz competenţa materială de soluţionare a apelului aparţine instanţei de executare.

În acest sens, tribunalul a reţinut că determinarea competenţei instanţei de executare se realizează după regulile prevăzute de art. 651 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte competenţa materială aceasta aparţine întotdeauna judecătoriilor, indiferent de valoarea creanţei sau de natura titlului executoriu a cărei executare se solicită a fi încuviinţată.

S-a reţinut că în speţă, contestatoarea a formulat contestaţie la executare, divizibilitatea obigaţiei fiind invocată ca motiv de anulare a executării silite pornite în temeiul titlului executoriu, nefiind solicitată lămurirea dispoziţiilor acestuia, cererea de lămurire putând atrage competenţa instanţei care a pronunţat titlul executoriu.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov şi a fost declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar ce a generat desesizarea celor două instanţe şi crearea conflictului negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare, prin care contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor şi formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc C..

Prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare.

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 507 din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2017, prin care a fost admisă cererea de apel formulată de apelantul reclamant B. împotriva sentinţei civile nr. 783 din 19 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Făgăraş; sentinţa a fost schimbată în parte, în sensul că au fost obligate pârâtele, în calitate se succesori ai defunctei A., să plătească reclamantului suma de 2520 cheltuieli de judecată în fond; au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei; au fost obligate intimatele pârâte să achite apelantului reclamant cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din 30 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Bacău a admis cererea formulată de petentul BEJ C. şi a încuviinţat executarea silită, la cererea creditorului B., prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 507 din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2017, împotriva debitoarei A., pentru recuperarea sumei de 1809,81 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Aşa fiind, contrar argumentelor Judecătoriei Bacău, A. a sesizat instanţa cu cererea intitulată " contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite" pornite în dosarul execuţional nr. x/2020 privind titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 507 din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2017.

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Aşa cum s-a arătat mai sus, executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Bacău prin încheierea din 30 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, din perspectiva exigenţelor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Bacău, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare.

Cum în cauză nu se justifică nicio altă interpretate cu privire la natura cererii, ţinând seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competenţă este aceea de a stabili instanţa căreia legea îi conferă competenţe de soluţionare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speţă, Judecătoria Bacău este instanţa de executare şi, în consecinţă, aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2021.