Conflict of jurisdiction resolved by assigning damages claim against judicial executors to Sibiu District Court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Sibiu District Court, which had previously been declined in favor of the Râmnicu Vâlcea District Court. The dispute involved a claim for damages against two judicial executor offices and their respective executors, alleging liability for the omission to calculate enforcement costs or transfer an enforcement file between jurisdictions. After the Sibiu court initially dismissed its own competence based on the *actor sequitur forum rei* principle regarding specific defendants located in Râmnicu Vâlcea, the receiving Râmnicu Vâlcea court subsequently declined competence back to Sibiu, citing that the plaintiff could choose among multiple competent courts when suing multiple defendants. The Supreme Court held that under Articles 107(1), 112(1), and 116 of the Code of Civil Procedure, the plaintiff’s initial choice of the Sibiu District Court, where one set of defendants was domiciled, rendered that court the definitive competent authority, thereby invalidating the subsequent declination and establishing Sibiu as the proper forum for the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 din C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 132 din C. proc. civ, art. 112 alin. (1) din C. proc. civ, art. 116 din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction resolved by assigning damages claim against judicial executors to Sibiu District Court: The dispute involved a claim for damages against two judicial executor offices and their respective executors, alleging liability for the omission to calculate enforcement costs or transfer an enforcement file between jurisdictions. After the Sibiu court initially dismissed its own competence based on the *actor sequitur forum rei* principle regarding specific defendants located in Râmnicu Vâlcea, the receiving Râmnicu Vâlcea court subsequently declined competence back to Sibiu, citing that the plaintiff could choose among multiple competent courts when suing multiple defendants. The Supreme Court held that under Articles 107(1), 112(1), and 116 of the Code of Civil Procedure, the plaintiff’s initial choice of the Sibiu District Court, where one set of defendants was domiciled, rendered that court the definitive competent authority, thereby invalidating the subsequent declination and establishing Sibiu as the proper forum for the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the legal basis for establishing the competence of the Sibiu Court in the dispositive order.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 18.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc B., executorul judecătoresc B., Biroul Executorului Judecătoresc C. şi executorul judecătoresc C., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor să-i plătească cheltuielile de executare din dosarele de executare nr. 979/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. şi nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C..
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc C. şi executorul judecătoresc C. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că înţeleg să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, în raport de dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ.
La termenul din 04.08.2020, instanţa a calificat cererea formulată de reclamant ca fiind acţiune în pretenţii, iar prin cererea înregistrată la data de 27.10.2020, reclamantul a arătat că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu este neîntemeiată, având în vedere că domiciliul unui pârât este în circumscripţia acestei instanţe, conform art. 112 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4485 din 27.10.2020, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii principale, formulată în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc C. şi C., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
A disjuns cererea formulată de petent în raport cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. şi a dispus formarea unui nou dosar, cu repartizare manuală la acelaşi complet de judecată.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale este întemeiată în ceea ce priveşte cererea îndreptată faţă de intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc C. şi executorul judecătoresc C., ambii cu domiciliul procesual ales în Râmnicu Vâlcea.
A avut în vedere că intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc C. şi executorul judecătoresc C. nu au sediul în raza de competenţă a Judecătoriei Sibiu, ci în municipiul Râmnicu Vâlcea, astfel încât se aplică regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, instituită de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.
Aplicând adagiul actor sequitur forum rei, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, în temeiul art. 132 din C. proc. civ. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamant în contradictoriu cu intimaţii BEJ C. şi executorul judecătoresc C. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, iar cererea formulată în raport cu intimatul BEJ B. a fost disjunsă, s-a format un nou dosar, repartizat la acelaşi complet.
Prin sentinţa civilă nr. 1071 din 4 martie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut că reclamantul a formulat o acţiune în pretenţii întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, prin care a solicitat acoperirea prejudiciului produs prin fapta pretins ilicită a ambilor pârâţi, constând în omisiunea acestora de a calcula cheltuieli de executare, respectiv de a solicita ori de a înainta dosarul de executare nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C. la dosarul de executare nr. 979/2017 al Biroului Judecătoresc B..
A mai reţinut instanţa că deşi sediile pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc C. şi al pârâtului executorul judecătoresc C. sunt în Râmnicu Vâlcea, sediile celorlalţi doi pârâţi, respectiv Biroul Executorului Judecătoresc B. şi executorul judecătoresc B., sunt în Sibiu.
Astfel, instanţa a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia (...).
De asemenea a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., în raport de care reclamantul are alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente.
Astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a considerat că instanţa aleasă de reclamant, dintre mai multe deopotrivă competentă, devine în mod definitiv instanţa competentă să soluţioneze cauza. A mai reţinut această instanţă că între cererile formulate împotriva pârâţilor există o strânsă legătură, care impune soluţionarea acestora împreună.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea a mai notat că în situaţia în care prima instanţă dintre cele deopotrivă competente alese de reclamant declină în mod eronat competenţa la cererea pârâtului, instanţa învestită în acest mod are obligaţia de a invoca din oficiu competenţa. Invocarea din oficiu a excepţiei de către ultima instanţă sesizată prin declinare s-a impus ca remediu al încălcării regulilor de competenţă de către instanţa devenită competentă.
Prin urmare, s-a reţinut că nu poate fi incident în această situaţie art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv necompetenţa să fie invocată de pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.
Totodată, s-a apreciat că în situaţia expusă, în mod logic pârâtul nu mai poate invoca din nou şi necompetenţa celei de-a doua instanţe, în condiţiile în care a invocat deja necompetenţa primei instanţe.
În plus, s-a reţinut că în speţă, competenţa Judecătoriei Sibiu, conform art. 112 din C. proc. civ., a fost invocată de reclamant atât prin cererile adresate instanţei respective, cât şi prin cele adresate Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a căui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 18.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc B., executorul judecătoresc B., Biroul Executorului Judecătoresc C. şi executorul judecătoresc C., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor să-i plătească cheltuielile de executare din dosarele de executare nr. 979/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. şi nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C..
Aşadar, în esenţă, ceea ce se solicită reclamantul prin acţiunea civilă dedusă judecăţii constă în acoperirea prejudiciului produs prin fapta pretins ilicită a ambilor pârâţi, constând în omisiunea acestora de a calcula cheltuieli de executare, respectiv de a solicita ori de a înainta dosarul de executare nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C. la dosarul de executare 979/2017 al Biroului Judecătoresc B..
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc B. şi executorul judecătoresc B. îşi au sediul în Sibiu, str. x, jud. Sibiu, iar pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc C. şi executorul judecătoresc C. au sediul în Râmnicu Vâlcea, str. x 1, nr. 22, jud. Vâlcea.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.
Art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar art. 116 din acelaşi cod prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În cauză, deşi sediile pârâţilor sunt diferite, fiind competente două instanţe deopotrivă, reclamantul a ales să introducă acţiunea în pretenţii pe rolul Judecătoriei Sibiu, prevalându-se, în mod legal, de dispoziţiile reglementate de art. 112 alin. (1) şi art. 116 din C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa aleasă de reclamant, respectiv Judecătoria Sibiu, dintre mai multe deopotrivă competente, a devenit instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2021.