Recourse inadmissible in restitution claim for expropriated rural mill under Law 10/2001

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2018, la 6 noiembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., solicitând obligarea acesteia la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul "moara ţărănească’’, situat în localitatea Vlad Ţepeş, proprietatea lui B. şi C., cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 581/01.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins acţiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 250A din 11 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul A..

5. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat, la 15 ianuarie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

Completul de filtru C4, la 28 ianuarie 2021, reţinând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Prin rezoluţia din 24 februarie 2021 s-a acordat termen fără citarea părţilor, la 8 aprilie 2021, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Apărările formulate în cauză

În soluţionarea prezentului recurs, părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută şi prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul dedus judecăţii vizează soluţionarea pe fond a notificării de către pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin acordarea de măsuri reparatorii reclamantului A., pentru imobilul "moară ţărănească’’, din comuna Vlad Ţepeş, judeţul Călăraşi, ca urmare a lipsei de răspuns din anul 2003, cu toate că actul a fost transmis de către Primăria Comunei Vlad Ţepeş, prin adresa nr. x/24.07.2003.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, se va reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel. ’’

Contestaţiei prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 îi este asimilată şi acţiunea prin care persoana ce se pretinde îndreptăţită reclamă refuzul de soluţionare a notificării de către entitatea deţinătoare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii, cum este ipoteza dedusă judecăţii în prezenta cauză.

Sub acest aspect este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

Prevederile legii speciale trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care dispun:, (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.’’

Rezultă, din argumentarea prezentată, că hotărârea tribunalului prin care a fost soluţionată acţiunea reclamantului în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este supusă numai căii de atac a apelului.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În aplicarea acestor prevederi, decizia nr. 250A din 11 martie 2020, atacată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 250A din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2021.