Partial Disjoinder of Revision Request: Jurisdiction Declined, Tardy and Inadmissible Grounds Rejected, Costs Awarded

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârile care fac obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 1/13.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 3085/03.07.2019 a Tribunalului Argeş, în contradictoriu cu pârâţii C. şi Primăria Comunei Mărăcineni. A obligat pe recurenţi la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului C..

Prin decizia nr. 135/16.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1/13.01.2020.

Prin decizia nr. 2245 din 4 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul contestatorilor A. şi B., având ca obiect deciziile nr. 135/16.06.2020 şi nr. 1/13.01.2020.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Toate cele trei hotărâri menţionate anterior au fost atacate pe calea revizuirii de revizuenta D., prin mandatar E..

3. Apărările formulate în cauză

Intimata F. a depus întâmpinare, arătând că sunt inadmisibile motivele de revizuire invocate, raportat la soluţiile dispuse de instanţele anterioare cu privire la fondul litigiului, şi a solicitat obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, conform dovezilor ataşate la dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta D., prin mandatar E., instanţa constată următoarele:

În speţă, prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 4 ianuarie 2021, revizuenta D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea a trei hotărâri, după cum urmează: deciziile nr. 135/16.06.2020 şi nr. 1 din 13.01.2020 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă; decizia nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 1/13.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 3085/03.07.2019 a Tribunalului Argeş, în contradictoriu cu pârâţii C. şi Primăria Comunei Mărăcineni. A obligat pe recurenţi la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului C..

Prin decizia nr. 135/16.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1/13.01.2020.

Prin decizia nr. 2245 din 4 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul contestatorilor A. şi B., având ca obiect deciziile nr. 135/16.06.2020 şi nr. 1/13.01.2020.

Lecturând cererea de revizuire, se constată că au fost dezvoltate trei ipoteze de revizuire.

Primul motiv, subsumat prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., are în vedere pronunţarea deciziilor în temeiul unui înscris declarat fals, reprezentat de actul de vânzare-cumpărare nr. x/28.11.1979, anulat prin sentinţa civilă nr. 10795/13.11.2014 a Judecătoriei Piteşti, în dosarul nr. x/2010.

Al doilea motiv, întemeiat pe art. 322 pct. 5 din acelaşi cod, se bazează pe împrejurarea că după pronunţarea hotărârilor au fost descoperite înscrisuri doveditoare ce nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, constând în adeverinţa nr. x din 18.05.2018 şi adresele nr. x din 15.12.2020 şi nr. 12169 din 18.12.2020.

Al treilea motiv este cel reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi este susţinut de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, respectiv sentinţa nr. 10795/13.11.2014 a Judecătoriei Piteşti, în dosarul nr. x/2010, prin care a fost admisă, în parte, acţiunea precizată a reclamanţilor B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul C., şi a fost obligat acesta din urmă să respecte dreptul de proprietate pe suprafaţa de teren de 121 mp., şi sentinţa nr. 3967/10.07.2007 a Judecătoriei Piteşti, în dosarul nr. x/2007 - prin care s-a constatat că reclamanta A. este persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 714 mp. teren situat pe raza comunei Mărăcinei, judeţul Argeş.

1. În ceea ce priveşte aspectul competenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire fundamentate pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., cu privire la deciziile nr. 135/16.06.2020 şi nr. 1 din 13.01.2020 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, se reţin următoarele:

Potrivit art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere. În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

Având în vedere că se solicită revizuirea a două hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în raport de prevederile legale anterior redate şi de motivele invocate, art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a căii extraordinare de atac revine acestei instanţe.

Prin urmare, se va dispune disjungerea cererii de revizuire a deciziilor nr. 135/16.06.2020 şi nr. 1 din 13.01.2020 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, întemeiată pe art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., şi se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

2. Asupra excepţiei de tardivitate a revizuirii având ca obiect deciziile nr. 2245/2020, nr. 135/2020 şi nr. 1/2020, în raport de motivele de revizuire pretinse de revizuentă - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se reţin următoarele:

Dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1,2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speţă, instanţa reţine că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât deciziile nr. 2245/2020, nr. 135/2020 şi nr. 1/2020, a căror revizuire se solicită în prezenta cauză, au fost pronunţate la 4 noiembrie, 16 iunie şi 13 ianuarie 2020, iar cererea de revizuire a fost formulată la 4 ianuarie 2021, prin e-mail, potrivit înscrisului aflat la dosarul instanţei supreme. Conform modului de calcul al termenelor pe luni, instituit prin dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul legal s-a împlinit la 4 decembrie, 16 iulie şi 13 februarie 2020.

Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună, prevăzut de textul menţionat, aspect care determină respingerea, ca tardivă, a căii de atac formulate.

Pentru revizuirea deciziei nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ., se va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că termenul de revizuire, în cazul acestei ipoteze, este de o lună şi se va calcula din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul.

Potrivit susţinerilor revizuentei, înscrisul declarat fals este contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 28 noiembrie 1979, anulat prin sentinţa civilă nr. 10795/13.11.2014 a Judecătoriei Piteşti, în dosarul nr. x/2010. Această hotărâre a fost recurată de către pârâtul C., iar prin decizia nr. 316 din 9 aprilie 2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins, ca tardiv, recursul.

Având în vedere aceste aspecte, este evident că revizuenta a luat cunoştinţă de sentinţa civilă nr. 10795/13.11.2014 în decursul anilor 2014-2015, în raport de care sesizarea instanţei la 4 ianuarie 2021 cu soluţionarea cererii de revizuire, este făcută cu nesocotirea termenului legal imperativ menţionat.

În consecinţă, se va respinge ca, tardiv declarată, calea extraordinară de atac susţinută de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

3. Cererea de revizuire a deciziei nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. În primul rând, este vorba de deciziile instanţelor de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere, deoarece pot fi administrate probe noi şi pot fi reapreciate probele administrate de instanţele de fond. În mod excepţional, sunt supuse revizuirii şi hotărârile date asupra recursului, indiferent că acesta a fost admis sau respins ca nefondat, dacă la judecarea recursului au fost produse înscrisuri noi.

Prin decizia nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva deciziilor nr. 135 din 16 iunie 2020 şi nr. 1 din 13 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Această hotărâre nu evocă fondul, întrucât recursul declarat a fost respins, ca inadmisibil.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că decizia pronunţată de instanţa de recurs nu evocă fondul pricinii, astfel încât nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele înfăţişate, având în vedere şi prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

În raport de soluţiile dispuse pe excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii revizuirii, se constată că revizuenta se află în culpă procesuală, urmând fi obligată, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în sumă de 200 RON, justificat cu chitanţa nr. x din 15.01.2021, de la dosar, în favoarea intimatei F..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de D., prin mandatar B., formulată în temeiul art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ. împotriva deciziilor nr. 135/16.06.2020 şi nr. 1 din 13.01.2020 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Respinge, ca tardiv formulate, cererea de revizuire a deciziilor nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nr. 135/2020 şi nr. 1/2020, ambele ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi cererea de revizuire a deciziei nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2245 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Obligă pe revizuentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei F..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2021.