Land restitution claimants' recourse against final appellate ruling declared inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed as inadmissible the claimants' appeal against the decision of the Bucharest Court of Appeal, thereby leaving in force the lower courts' judgments that rejected their claim seeking to compel municipal authorities to process a land restitution file under Laws No. 10/2001, No. 165/2013, and No. 18/1991. The claimants had sued to force the issuance of a decision and referral to the national compensation commission for property taken under Decree No. 196/1981; both the trial court and the court of appeal had rejected the claim as unfounded. The High Court held that, under Article 26(3) of Law No. 10/2001, read together with Article 35(4) of Law No. 165/2013 and Article 7(1)-(2) of Law No. 76/2012, judgments in such restitution cases are subject only to appeal, not to further recourse, regardless of the value of the claim; the court of appeal's decision was therefore final, and recourse was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 7 din Legea nr. 76/2012, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Land restitution claimants' recourse against final appellate ruling declared inadmissible: 10/2001, No. 165/2013, and No. 18/1991. The claimants had sued to force the issuance of a decision and referral to the national compensation commission for property taken under Decree No. 196/1981; both the trial court and the court of appeal had rejected the claim as unfounded. The High Court held that, under Article 26(3) of Law No. 10/2001, read together with Article 35(4) of Law No. 165/2013 and Article 7(1)-(2) of Law No. 76/2012, judgments in such restitution cases are subject only to appeal, not to further recourse, regardless of the value of the claim; the court of appeal's decision was therefore final, and recourse was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for resolving the inadmissibility exception raised ex officio.
Procedural basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la 16 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Primăria Sector 1 prin Primar - Subcomisia Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991, solicitând instanţei să oblige pârâtele la soluţionarea dosarului privind terenul situat în Bucureşti, str. x A.
În motivarea cererii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013 şi Legii nr. 18/1991, reclamanţii au susţinut în esenţă că, pentru imobilul din litigiu s-a înregistrat la Comisia de aplicare a legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti dosarul de reconstituire nr. x/23.06.2014 şi nr. x/23.06.2014, fără ca în acest dosar să fie emisă o dispoziţie a Primarului în temeiul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 165/2013, solicitând ca dosarul să fie înaintat CNCI pentru stabilirea despăgubirilor şi emiterii deciziei de compensare prin puncte, imobilul fiind trecut in patrimoniul statului prin Decretul nr. 196/1981.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 1152 din 23 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Primăria Sector 1 prin Primar - Subcomisia Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia civilă nr. 938A din 31 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 16 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 1152 din 23 mai 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
4. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la 15 februarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.
5. Procedura de filtru:
La 11 martie 2021 raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la 16-17 martie 2021.
6. Apărările formulate în cauză:
La 23 martie 2021 intimata-pârâtă Primăria Sector 1 - Subcomisia pentru aplicarea Legii 18/1991 a depus de vedere la raport, arătând că este de acord cu concluziile raportului, decizia nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nefiind supusă căii de atac a recursului.
La 24 martie 2021 recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia au expus pe larg istoricul cauzei şi "repere jurisprudenţiale privind intervenţia excepţiei de ordine publică în materie procedurală".
Cu privire la admisibilitatea recursului, au arătat că valoarea terenului în suprafaţă de 460 mp este de 655.200 euro, respectiv 2.795.410 RON, astfel încât hotărârea este supusă recursului. Au depus un set de înscrisuri reprezentând extrase de Carte funciară, hotărâri pronunţate în cauză, acte medicale şi înscrisuri referitoare la imobil (schiţe, contract de vânzare-cumpărare).
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, în prezenta cauză admisibilitatea căii de atac nu se examinează prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată ce a învestit în primă instanţă Tribunalul Bucureşti, ci în funcţie de temeiul de drept invocat în susţinerea acţiunii. În speţă, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001, respectiv ale Legii nr. 165/2013.
Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:
"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.
Se reţine, totodată, că potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) - (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:
"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme, ca instanţă de drept comun în materia recursului, de soluţionarea acestor cauze.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2021.