Exclusive territorial jurisdiction for judicial error reparation overrode impartiality-based prorogation when the competent tribunal was a defendant

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 august 2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Vâlcea la repararea prejudiciilor cauzate prin eroarea judiciară pretins săvârşită în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prejudicii constând în daune morale şi despăgubiri de câte 1.000.000 RON şi suma de 300 RON cheltuieli de judecată.

II. Hotărârea Tribunalului Sibiu:

Prin sentinţa civilă nr. 644 din 16 noiembrie 2020, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, iar potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor competenţa soluţionării acţiunii revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul, textul reglementând un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Cum reclamantul are domiciliul în comuna Guşoeni, judeţul Vâlcea, instanţa a concluzionat că revine Tribunalului Vâlcea competenţa de soluţionare a cauzei.

III. Hotărârea Tribunalului Vâlcea:

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 33 din 14 ianuarie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, raportat la dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

În mod corect reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la Tribunalul Sibiu, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., precum şi faţă de faptul că a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, atât pe Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, cât şi pe Tribunalul Vâlcea, astfel încât Tribunalul Sibiu, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia (ce se învecinează cu Curtea de Apel Piteşti), era competent teritorial să soluţioneze cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl constituie cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Tribunalul Vâlcea la repararea prejudiciilor constând în daune morale şi despăgubiri de câte 1.000.000 RON, prejudicii ce ar fi fost cauzate prin eroarea judiciară săvârşită în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, pentru stabilirea competenţei, în materia reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sunt relevante dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în conformitate cu care "pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul."

Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care parte în cauză este Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptată acţiunea şi căruia i-ar reveni competenţa să judece în primă instanţă cauza, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 anterior redate.

În această situaţie, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

De altfel, prin Legea nr. 310/2018 (intrată în vigoare la 21 decembrie 2018), la art. 127 C. proc. civ. a fost introdus alin. (21), care prevede în mod expres că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. Aceste dispoziţii îşi găsesc aplicare directă în speţa dedusă judecăţii, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Sibiu, respectiv 3 august 2020.

Este adevărat că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul ori instanţa de judecată au calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care categoriile anterior menţionate îşi desfăşoară activitatea sau atunci când parte este chiar instanţa de judecată.

În respectarea exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială", raportat la calitatea pârâtului din prezenta pricină, respectiv tribunal căruia i-ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, se constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Tribunalului Sibiu, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Vâlcea (instanţă care figurează ca parte în proces şi care ar fi fost competentă să judece cererea de chemare în judecată potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004).

Interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

În stabilirea instanţei competente primează calitatea pârâtului Tribunalul Vâlcea - instanţă care ar urma să soluţioneze pricina în care are figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părţilor dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Sibiu, care este şi instanţa sesizată de reclamant, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2021.