Peremption of civil appeal: calculation of deadline from suspension order rather than notification

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 februarie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta A. a declarat calea de atac intitulată "apel" împotriva încheierii din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La termenul de judecată din 9 iulie 2020, stabilit în vederea soluţionării căii de atac intitulată "apel", instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 8 aprilie 2021 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat la termenul din 9 iulie 2020 stabilit pentru judecarea căii de atac intitulată "apel", termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, respectiv la 9 iulie 2020, acesta fiind ultimul act săvârşit de instanţă.

Nu poate fi primită susţinerea apărătorului reclamantei, în sensul că termenul de 6 luni pentru perimare se calculează de la data comunicării încheierii de suspendare, întrucât alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. trebuie interpretat în corelare cu primul alineat al normei, astfel că sensul lui este acela că actul de procedură la care se referă textul trebuie să fie legat de exercitarea atribuţiilor instanţei privind judecata însăşi, iar nu a unui demers ulterior măsurii procesuale a suspendării cursului judecăţii, astfel cum este comunicarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pricinii.

În cazul suspendării judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data pronunţării încheierii de suspendare, respectiv de la data la care părţile nu au mai stăruit în continuarea judecăţii. Acest raţionament are la bază dispoziţiile art. 414 C. proc. civ. care instituie o cale de atac distinctă pentru încheierea de suspendare, respectiv recursul la instanţa ierarhic superioară.

Împrejurarea că partea interesată ar avea posibilitatea să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, opunând apărări legate de citarea şi comunicarea actelor de procedură, nu este de natură să afecteze curgerea termenului de perimare. Argumentele prezentate de apărătorul reclamantei - referitoare la faptul că citaţiile nu ar ajuns la parte, iar din dovezile de înmânare şi procesele-verbale existente la dosar ar reieşi faptul că destinatarul nu ar fi primit actele procedurale, inclusiv modalitatea de comunicare a încheierii de suspendare, ar fi putut fi valorificate numai în cadrul unui recurs îndreptat împotriva actului de suspendare.

Faptul că încheierea de suspendare a judecăţii nu ar fi fost comunicată reclamantei la unul dintre domiciliile indicate nu este de natură să justifice dezinteresul acesteia în continuarea judecăţii, astfel încât să se susţină că termenul de perimare nu a început să curgă. Comunicarea încheierii de suspendare din 9 iulie 2020 nu are relevanţă pentru curgerea termenului de perimare şi nu reprezintă un act de procedură care trebuia întocmit în cauză din oficiu, reclamanta neputându-se prevala de pretinse neregularităţi procedurale pentru a justifica neîmplinirea termenului de perimare.

În cauză, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (9 iulie 2020) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Contrar susţinerilor apărătorului reclamantei, termenul nu avea cum să fie întrerupt ori suspendat în perioada 16 martie 2020 - 15 mai 2020, perioadă în care a fost instituită starea de urgenţă pe teritoriul României, dat fiind faptul că termenul de perimare nici nu începuse să curgă. Astfel cum s-a arătat, termenul de perimare prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, respectiv la 9 iulie 2020.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata căii de atac intitulată "apel" declarată de reclamanta A. fiind perimată de drept.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa urmează a respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată calea de atac intitulată "apel" declarată de reclamanta A. împotriva încheierii din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă A..

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2021.