Revision for allegedly withheld documents rejected for lack of objective impossibility and non-determinative nature of new evidence under Art. 322(5) CPC.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, reclamantul A. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 3176 din 15 aprilie 2004, prin intermediul căreia i s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

La termenul de judecată din 30 iunie 2004, reclamantul a modificat cererea introductivă, solicitând restituirea în natură a terenului în litigiu, motivat de faptul că în urma verificărilor efectuate a constatat că terenul nu era ocupat, fiind liber şi putând fi restituit în natură.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Călăraşi:

Prin sentinţa nr. 420/2005, Tribunalul Călăraşi a admis în parte acţiunea, în sensul că a dispus modificarea art. 1 din dispoziţia nr. 3176 din 15 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Călăraşi, în sensul că pentru terenul în suprafaţă de 763,5 mp situat în str. x, reclamantul să primească măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 4.671.586.448 RON (RON vechi), menţinând celelalte prevederi ale dispoziţiei.

A respins celelalte solicitări ale reclamantului.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 147/A din 28 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2006, instanţa de apel reţinând că amplasamentul suprafeţelor este distinct, iar potrivit raportului de evaluare terenul este ocupat integral de blocuri şi nu poate fi restituit în natură.

3. Prima cerere de revizuire, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2007 - decizia pronunţată de Tribunalul Călăraşi:

Prin sentinţa civilă nr. 714 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. x/2007, a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 420/2005.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că planul cadastral depus de revizuent nu reprezintă un act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât la fond, raportul de expertiză s-a bazat pe un plan cadastral, iar în revizuire, planul cadastral şi raportul de expertiză nu explică cum s-a ajuns la o altă poziţionare a imobilului revendicat, iar acest plan nu emană, conform susţinerilor revizuentului, de la pârâţi.

Împotriva sentinţei civile nr. 714 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, revizuentul A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 666 din 16 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2007, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.

4. A doua cerere de revizuire, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 - decizia pronunţată de Tribunalul Călăraşi:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la 11 iulie 2019, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Călăraşi prin primar, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire şi retractarea sentinţei civile nr. 420/2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 147/A din 28 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, să se dispună schimbarea în tot a sentinţei supusă revizuirii, în sensul admiterii în integralitate a acţiunii promovate, astfel cum aceasta a fost formulată şi ulterior modificată.

Prin intermediul înscrisurilor reprezentate de două contracte de asigurare pentru imobilul din Călăraşi, str. x şi o chitanţă în cuprinsul căreia s-a consemnat plata impozitului pe clădiri, revizuentul a arătat că înţelege să facă dovada că imobilul construcţie în litigiu exista chiar şi la data de 22 ianuarie 1986, astfel încât, dacă aceste acte ar fi existat la dosarul cauzei la momentul soluţionării cererii de către Tribunalul Călăraşi, instanţa nu ar mai fi statuat că a predat clădirea în anul 1984.

Prin sentinţa civilă nr. 64 din 26 februarie 2020, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia autorităţii de lucru judecat şi cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Călăraşi prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 420 din 7 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.

Prin decizia nr. 1760A din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 64 din 26 februarie 2020 pronunţată Tribunalul Călăraşi, secţia civilă.

5. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1760A din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că prin cererea de revizuire formulată a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, în dovedirea datei descoperirii înscrisurilor (chestiune ce avea importanţă pentru calcularea termenului de promovare a revizuirii) şi pentru dovedirea împrejurării mai presus de voinţa sa pentru care nu a putut înfăţişa documentele pe care se sprijină revizuirea.

Prin respingerea probei testimoniale, judecătorii instanţelor de fond i-au interzis dovedirea situaţiei ce a condus la imposibilitatea depunerii înscrisurilor în cadrul dosarului nr. x/2004 - chestiune de fapt ce nu putea dovedită altfel.

Recurentul-revizuent apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nedându-i posibilitatea de a dovedi împrejurarea în care s-a regăsit.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de apel că înscrisurile pe care revizuentul le-a prezentat nu ar avea caracter determinant, recurentul-revizuent a arătat că nu înţelege cum, pe de o parte, se apreciază că cererea de revizuire nu se încadrează de principiu în dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, fără a fi existat discuţii în contradictoriu, Curtea a apreciat că înscrisurile prezentate nu pot schimba soluţia din dosarul nr. x/2004.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 martie 2021 şi a primit, prin repartizare aleatorie, termen de judecată la 8 aprilie 2021, completul nr. 5.

La 29 martie 2021 intimatul Municipiul Călăraşi a depus la dosar întâmpinare, în termen legal, invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea căii de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul Municipiul Călăraşi în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, excepţie a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., se constată că în cuprinsul memoriului de recurs se dezvoltă critici de natură a fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură de la 1865.

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Municipiul Călăraşi.

Cu privire la criticile recurentului-revizuent subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se constată că susţinerile părţii sunt nefondate.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună, ce poate fi introdusă numai împotriva unor hotărâri irevocabile, pentru cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ce dispun că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Acest motiv de revizuire se referă la ipoteza în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată şi care nu au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.

Soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost supusă apelului, Curtea de Apel Bucureşti examinând condiţiile de admisibilitate desprinse din norma anterior menţionată - partea interesată trebuia să prezinte un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea apelată, înscris care să fi existat la momentul pronunţării hotărârii, însă să fi fost reţinut de partea potrivnică şi, în acelaşi timp, să fie un înscris determinant pentru cauză.

Exigenţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. permit reluarea unei judecăţi finalizate doar în măsura în care partea s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forţei majore, în a releva împrejurări consemnate de înscrisuri doveditoare, cu caracter determinant în adoptarea soluţiei.

Or, sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut că înscrisurile la care se face referire prin cererea de revizuire (două contracte de asigurare pentru imobilul în litigiu şi o chitanţă, prin care revizuentul a arătat că înţelege să facă dovada faptului că imobilul construcţie exista în anul 1986) nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - revizuentul nu a făcut dovada faptului că înscrisurile ar fi fost reţinute de partea potrivnică sau că ar fi existat o împrejurare mai presus de voinţa părţilor care l-ar fi împiedicat pe revizuent să prezinte înscrisurile instanţei. Dimpotrivă, astfel cum se menţionează chiar în cuprinsul cererii de revizuire, înscrisurile existau la momentul pronunţării hotărârii şi s-au aflat în posesia revizuentului în imobilul în care locuieşte, partea invocând în fapt propria turpitudine (faptul că înscrisurile se regăseau în pod într-o geantă veche a soţiei sale, care se ocupa de organizarea casei).

Cât priveşte sintagma parte potrivnică, prevăzută de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., aceasta desemnează partea adversă din proces, adică partea cu interese opuse, contradictorii în procesul finalizat prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, analiza realizându-se din perspectiva legitimării procesuale a părţilor implicate în respectivul proces, nefiind de admis ca persoane care se legitimează ca având aceeaşi poziţie procesuală şi justifică acelaşi interes cu privire la una şi aceeaşi pretenţie, în unul şi acelaşi proces, să-şi ascundă reciproc înscrisuri doveditoare existente la momentul judecăţii pentru a obţine revizuirea respectivei hotărârii, în cazul pronunţării unei hotărâri nefavorabile.

În ceea ce priveşte critica vizând respingerea de către instanţă a probei testimoniale în dovedirea împrejurării pentru care revizuentul nu a putut înfăţişa înscrisurile, se observă că revizuentul invocă, în realitate, nu existenţa unor împrejurări obiective care să excludă culpa sa în neprocurarea respectivelor înscrisuri pe parcursul procesului, ci doar neştiinţa (nu a ştiut de existenţa înscrisurilor întrucât soţia sa, care a decedat pe parcursul litigiului, le-ar fi pus în podul casei), plecând de la premisa greşită că textul de lege invocat acoperă şi această ipoteză, raţionament care nu poate fi însă primit, întrucât, astfel cum s-a arătat, nu este acoperit de norma de drept menţionată.

De asemenea, examinându-se cerinţa caracterului determinant al înscrisurilor, prin decizia recurată s-a constatat că înscrisurile prezentate de revizuent nu au caracter determinant, neputând schimba raţionamentul şi convingerile instanţei referitoare la aspectul deja tranşat. Altfel spus, din perspectiva acestei cerinţe de admisibilitate, în raport de considerentele hotărârii şi de probatoriul administrat, nu mai puţin, în raport de cererile şi apărările părţilor, înscrisul nou nu avea aptitudinea de a determina stabilirea unei alte situaţii de fapt în cauză.

Prin urmare, înscrisurile prin care revizuentul tinde să dovedească împrejurarea că imobilul construcţie exista în anul 1986 nu pot fi considerate, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisuri determinante, în sensul în care ar fi susceptibile de a duce la pronunţarea unei alte hotărâri.

Se impune a fi menţionat faptul că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, urmărindu-se îndreptarea unor erori de fapt. Nu pot fi puse în discuţie pe această cale pretinse erori de drept săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

În final, trebuie reamintit că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive şi irevocabile, obligatorii şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei.

Pentru considerentele expuse, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Municipiul Călăraşi.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1760A din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2021.