Tort damages award left intact as defendant's cassation appeal annulled for failure to state statutory grounds

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 17 ianuarie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. şi C. S.R.L., obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a sumei de 238.540 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului ca urmare a accidentului rutier din 18 septembrie 2015 soldat cu avarierea autoturismului proprietate personală, la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul s-a prevalat de dispoziţiile art. 1349 şi următ., art. 1357 alin. (1), art. 1373, art. 1382 C. civ.

La data de 16 februarie 2017 s-a înregistrat cererea de intervenţie forţată formulată de D. S.R.L..

Prin încheierea din 25 aprilie 2017, Tribunalul Arad, secţia I civilă a constatat necompetenţa funcţională a secţiei. A declinat, în favoarea secţiei a II-a civile a Tribunalului Arad, competenţa funcţională de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamant, precum şi a cererii de intervenţie forţată.

Prin încheierea nr. 333 din 17 mai 2017, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului specializat în materia litigiilor cu profesionişti din cadrul secţiei. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Arad, secţia I civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Timişoara pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin încheierea nr. 30/PI/CC din 23 iunie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia I civilă.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Arad, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 60 din 5 martie 2019 a respins cererea de intervenţie formulată de D. S.R.L.. A admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de reclamantul A. în contradictoriu cu B. şi C. S.R.L.. I-a obligat pe pârâţi să plătească, în solidar, reclamantului sumele de 106.137 RON despăgubiri şi 3.566 RON cheltuieli de judecată parţiale. L-a obligat pe reclamant să plătească pârâtei C. S.R.L. suma de 3.025 RON cheltuieli de judecată parţiale.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2020, a anulat, ca netimbrat, apelul principal declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. A respins, ca rămas fără efect, apelul incident declarat de pârâtul B. împotriva aceleiaşi hotărâri.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B..

Prin cererea de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, pârâtul a susţinut că nu este corect să i se anuleze apelul propriu, timbrat corespunzător, pentru faptul că cel declarat de reclamant nu a fost timbrat.

A solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se specifice că nu este vinovat de producerea accidentului şi că nimeni nu mai poate avea pretenţii la despăgubiri din partea sa.

A mai solicitat acordarea de despăgubiri reprezentând cheltuielile de deplasare la procese, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant A. în principal, s-a solicitat a se constata nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că simpla nemulţumire în privinţa hotărârii pronunţate nu este suficientă, în condiţiile în care recurentul nu şi-a sprijinit cererea pe cel puţin unul din motivele limitativ prevăzute de lege.

În situaţia în care se va trece peste excepţia invocată, intimatul - reclamant a arătat că întreaga sumă stabilită de tribunal a fost plătită de intimata - pârâtă C. S.R.L. la data de 27 decembrie 2019, acesta fiind şi motivul pentru care nu a timbrat apelul exercitat.

A arătat că în mod corect, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) C. proc. civ., text care instituie dependenţa soluţiei date apelului incident de soluţia pronunţată de instanţă cu privire la apelul principal.

Nu în ultimul rând, intimatul - reclamant a susţinut că apelul declarat de pârât ar fi fost tardiv ca apel principal.

Recurentul a depus "întâmpinare" la aceasta, solicitând ca în temeiul Constituţiei, hotărârii Curţii Constituţionale şi a C. proc. civ., să se admită recursul care îi dă dreptul de a demonstra realitatea şi adevărul în ceea ce priveşte nevinovăţia sa.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 2 iunie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.

Prin raportul din 22 decembrie 2020 s-a reţinut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 1 februarie 2021, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat anularea procesului-verbal şi restituirea pierderilor suferite din cauza agentului de circulaţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, se observă că recurentul nu a criticat în vreun fel soluţia instanţei de apel, prin care, anulându-se, ca netimbrat, apelul principal declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, s-a respins, ca rămas fără efect, apelul incident declarat de pârât împotriva aceleiaşi hotărâri.

Se constată astfel că, criticile formulate nu au fost circumscrise formal niciunui motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se a-şi susţine nevinovăţia în producerea accidentului prin prezentarea situaţiei de fapt.

Nici critica privind faptul că este greşită soluţia dată apelului incident exclusiv prin prisma soluţiei pronunţate în apelul principal nu se constituie într-un veritabil motiv de recurs în accepţiunea legii, în condiţiile în care recurentul nu s-a referit la modul în care prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. ar fi fost aplicate eronat de către instanţa de apel ci a susţinut numai că o asemenea soluţie nu este corectă.

Se reţine, deci, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, aceasta urmează a fi respinsă, în condiţiile în care partea nu a făcut dovada acestora, rezumându-se doar a enunţa formal această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 10 din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge cererea formulată de intimatul - reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.