Air passenger compensation: General territorial jurisdiction prevails over forum of destination when defendant fails to raise incompetence objection under EU Regulation 1215/2012

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 22 iunie 2020, A. a solicitat, în contradictoriu cu Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 250 euro, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului x/2.11.2018, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 6416 din 16 septembrie 2020, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.

S-a constatat, în raport de cauza C-204/08 (obligatorie şi ulterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1215/2012 întrucât vizează aceeaşi chestiune) şi de cauza C-464/18 (paragrafele 34 şi 35), că în situaţia unui bilet cumpărat online, CJUE a arătat că nu există elemente care să permită stabilirea implicării sucursalei în relaţia juridică dintre transportatorul aerian şi reclamantul din litigiul principal, astfel încât nu este competentă să soluţioneze litigiul în temeiul art. 7 pct. 5 din Regulamentul nr. 1215/2012.

Cum în cauza dedusă judecăţii, niciun element nu indică faptul că contractul de transport a fost încheiat prin intermediul sucursalei B. din Otopeni, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, cu consecinţa declinării competenţei în favoarea Judecătoriei Sibiu (instanţa locului de destinaţie).

2.2. Prin sentinţa nr. 5515 din 10 decembrie 2020, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. şi cum pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, că prima instanţă învestită era competentă, aceasta fiind, potrivit art. 107 din cod, şi instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1215/2012, art. 4 alin. (1), persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor respectivului stat membru.

În speţă, cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o acţiune pentru a cărei soluţionare nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aceasta întrucât, faţă de obiectul învestirii instanţei, competenţa nu era una cu caracter absolut, ci competenţa de drept comun, determinată conform art. 107 C. proc. civ.

Or, în speţă, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Buftea, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepţia necompetenţei teritoriale, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.