Medical malpractice damages action subject to exclusive jurisdiction of local court under Law No. 95/2006 despite prior fault adjudication

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 3 mai 2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu S.C. C. S.A., Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu şi D. şi în temeiul art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1385 alin. (4), art. 1532 alin. (2), art. 1391 alin. (2) C. civ. şi art. 643 şi următ. din Legea nr. 95/2006, obligarea pârâtei C. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 37.000 euro reprezentând parte din daunele morale pretinse, în cuantum total de 400.000 euro, în baza poliţei de asigurare MM nr. x din 1 ianuarie 2013, precum şi obligarea pârâţilor de rang II şi III, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 363.000 euro reprezentând diferenţa daunelor morale, din totalul de 400.000 euro, neacoperită de asigurător, urmare a cazului de malpraxis săvârşit la data de 14 septembrie 2013 şi a sumei de 13.491,81 RON daune materiale, urmare a aceluiaşi caz de malpraxis şi la plata către reclamant a sumei de 200.000 euro reprezentând daune morale urmare a cazului de malpraxis.

Prin încheierea din 2 august 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei specializate. A trimis cauza, spre competentă soluţionare, secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 2370 din 3 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării incidentului procedural.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa nr. 67F din 26 septembrie 2019, a stabilit în favoarea secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 1665 din 29 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale. A declinat competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

S-a constatat, în esenţă, în raport de prevederile art. 687 din Legea nr. 95/2006 că instanţa competentă a soluţiona cauza este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.

S-a observat că în speţă, reclamanţii au înţeles să invoce, atât dispoziţiile legii speciale, cât şi pe cele de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, obiectul cererii introductive de instanţă fiind prejudiciul material şi moral izvorât dintr-un act de malpraxis.

Având în vedere şi principiul specialia generalibus derogant, tribunalul a reţinut că soluţionarea cauzei presupune, nu doar analiza condiţiilor răspunderii civile delictuale, ci trebuie avute în vedere, în primul rând, dispoziţiile legii speciale care definesc subiectul activ, fapta ilicită şi particularizează acest tip de răspundere.

2.2. Prin sentinţa nr. 131 din 13 ianuarie 2021, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A constatat conflictul negativ de competenţă. A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 trebuie interpretate şi aplicate în coroborare cu cele ale art. 673 din lege care instituie calea contestaţiei împotriva deciziei prin care se finalizează procedura administrativă.

Astfel, judecătoria a considerat că legiuitorul a făcut o distincţie între procedura specială, care cuprinde o etapă administrativă, urmată eventual de una judiciară, căreia i s-a stabilit o competenţă specială conform art. 687 din Legea nr. 95/2006 şi calea dreptului comun materializată într-o acţiune în pretenţii, de natura celei de faţă, pentru a cărei soluţionare competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea solicitată.

Judecătoria a mai constatat că reclamanţii s-au judecat anterior definitiv în contestaţie în baza Legii nr. 95/2006, cauza făcând obiectul dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Târgu Jiu, prin care s-a constatat existenţa unei situaţii de malpraxis referitor la medicul D..

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii, care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor, îl constituie acţiunea prin care, în baza art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1385 alin. (4), art. 1532 alin. (2), art. 1391 alin. (2) C. civ. şi art. 643 şi următ. din Legea nr. 95/2006, s-a solicitat acordarea daunelor morale şi materiale, urmare a unui caz de malpraxis.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa de soluţionare a cauzei în raport de prevederile speciale ale Legii nr. 95/2006, respectiv de cele ale dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.

Se constată că, prin cererea formulată, reclamanţii au arătat că solicită obligarea pârâţilor la plata daunelor, cu observarea hotărârii prin care s-a stabilit definitiv fapta de malpraxis, definită de art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, republicată, raportat la conduita profesională a medicului D..

Astfel, art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 conţine definiţia noţiunii juridice de malpraxis în sensul că este "eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice".

Conform art. 687 din Legea nr. 95/2006, "instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute de prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat".

Art. 687 din Legea nr. 95/2006 reprezintă o normă procedurală care stabileşte o competenţă materială specială de soluţionare a răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte actul de malpraxis în favoarea judecătoriei, care înlătură competenţa de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.

Se observă, totodată, că norma reglementată prin art. 687 din Legea nr. 95/2006 este cuprinsă la Capitolul VII - Dispoziţii finale din actul normativ menţionat, astfel încât este o prevedere de sine stătătoare a cărei aplicare nu este condiţionată de raportarea la un alt text de lege, vizând deci soluţionarea tuturor litigiilor fundamentate pe dispoziţiile Legii nr. 95/2006.

Se reţine, de asemenea, aspectul că posibilitatea pe care art. 684 din Legea nr. 95/2006 o dă persoanelor prejudiciate prin actul de malpraxis de a contesta decizia Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, nu are niciun efect asupra competenţei instanţei care judecă o astfel de cauză.

Această competenţă atribuită prin dispoziţiile unei legi speciale, ale cărei prevederi se aplică prioritar celor din dreptul comun, nu este influenţată în cazul în speţă de constatarea cazului de malpraxis prin hotărâre judecătorească, aspect care particularizează tipul de răspundere civilă delictuală.

Faptul că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea şi pe prevederile comune din C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală nu poate atrage o altă competenţă de soluţionare, respectiv cea a dreptului comun, trimiterea la normele dreptului comun fiind în completarea celor speciale.

Ca atare, cum în cauză, competentă material şi teritorial, potrivit prevederilor legii speciale, este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, iar potrivit cererii de chemare în judecată, decesul a intervenit la spitalul pârât al cărui sediu se află în municipiul Târgu Jiu, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.