Contractual price distinct from accrued interest: literal interpretation under Art. 969 C.Civ. bars cumulative recovery for resolution

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2015 pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate culpa pârâtului în ceea ce priveşte obligaţia de plată a preţului, respectiv să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.09.2009 de către BNPA Suceavă, având drept obiect imobilul apartament nr. x şi cota de 29,64/1900 parte din terenul aferent, situat în municipiul Târgu-Mureş, judeţul Mureş, înscris în CF nr. xN şi CF nr. x-C1-U8 Târgu-Mureş (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. xI), nr. topografic (cad) x, părţile comune rămase în indiviziune fiind intrarea în bloc, holurile de acces, palier pe nivel de la D+P+6E, casa scării, liftul, accesul dintre garaje fără spaţiile exclusive, holul de acces bloc, terasa şi APC (adăpost apărare civilă) şi să se dispună revenirea la situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare menţionat, prin radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1020-1021, art. 1361 şi art. 1365 C. civ. 1865 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, respectiv art. 223 şi 453 C. proc. civ.

Pârâtul B. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând, în principal, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată iar în subsidiar, în situaţia admiterii acţiunii exercitate de reclamantă, să se admită acţiunea reconvenţională.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 588 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis acţiunea reclamantei. A constatat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.09.2009 de către notarul public C. din Târgu Mureş, referitor la imobilul situat în municipiul Târgu Mureş, str. x A, judeţul Mureş, înscris în CF colectivă nr. x şi CF nr. x Târgu Mureş, cu număr cadastral x, nr. topografic xI. A dispus revenirea la situaţia de carte funciară anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare menţionat, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului cumpărător şi reînscrierea acestuia în favoarea reclamantei vânzătoare. A respins, ca nefondată, acţiunea reconvenţională exercitată de B., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzei inserate în art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare şi obligare la restituire preţ parţial.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 247/A din 29 iunie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată. A menţinut dispoziţiile primei instanţe de respingere a acţiunii reconvenţionale. A obligat-o pe reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a sumei de 9611 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către pârâtul B..

4. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., ale cărui motive au fost subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

A arătat că începând cu data încheierii contractului şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată (6.10.2015), pârâtul a avut de achitat un număr de 74 rate a câte 2262,11 RON, respectiv suma de 167.396,14 RON, din care acesta a achitat suma de 116.377,10 RON, rămânând de achitat un rest de 155.076,25 RON.

Din corespondenţa purtată cu pârâtul a rezultat că acesta avea cunoştinţă de natura obligaţiilor sale, cuantumul acestora şi faptul că era în întârziere cu plăţile pentru apartament. Cele 5 chitanţe prin care pârâtul a încercat să justifice plata preţului sunt contestate de către recurentă, întrucât nu sunt scrise de angajaţii acesteia cu atribuţii în emiterea chitanţelor, iar expertiza judiciară efectuată în cauză este nerelevantă şi nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Instanţa de apel a reţinut că preţul vânzării este de 65.000 euro (preţul stipulat în contract), dar chiar dacă în contract se face trimitere la o anexă, aceasta are rol pur explicativ în ce priveşte modalitatea de achitare a ratelor, iar dobânda stipulată nu se cumulează cu suma de 65.000 euro.

În situaţia excepţională în care chitanţele prezentate de către pârât dar contestate de către recurentă ar fi avute în vedere, cele 5 chitanţe falsificate nu sunt suficiente pentru a paraliza acţiunea reclamantei, deoarece la data introducerii cererii pârâtul nu-şi îndeplinise obligaţiile asumate în baza art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.05.2009.

Astfel, pe lângă că instanţa de apel nu poate considera achitaţi 16.000 euro în lipsa unui convertor real al euro la cursul D., chiar dacă cele 5 chitanţe ar fi luate în calcul, pârâtul ar fi înregistrat la data de 6 octombrie 2015 un rest de 20.814,87 euro cu titlu de preţ, cu dobânzile aferente, motiv pentru care contractul tot ar fi reziliat din culpa pârâtului.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1020, art. 969 şi art. 1361, art. 977 din vechiul C. civ. atunci când a reţinut că obiectul înţelegerii nu a avut în vedere dobânda aferentă preţului vânzării. Anexa la contract este semnată de către pârât, reprezintă voinţa părţilor, iar încasarea preţului contractului pe o perioadă de 10 ani, fără dobândă, reprezintă o soluţie neviabilă din punct de vedere economic. Obligaţia de plată a preţului nu este divizibilă în preţ şi dobândă, iar pârâtul s-a obligat la plata sumei lunare de 780,41 euro, iar nu de 541,66 euro, cum eronat a reţinut instanţa de apel.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, iar în subsidiar, a solicitat, respingerea, ca nefondat, a acestuia, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Evocând situaţia de fapt a cauzei, intimatul - pârât a arătat că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică. A mai arătat că dosarul de executare silită la care face referire recurenta nu are legătură cu prezenta cauză.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de filtru

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 10 februarie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen de judecată, cu citare părţi la 7 aprilie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Subsumat motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., partea reclamantă pretinde că instanţa de apel nu a motivat convingător argumentele pentru care a reţinut că preţul vânzării este în sumă de 65.000 euro, întrucât nu a avut în vedere faptul că în cuprinsul contractului autentificat sub nr. x/25.09.2009 se face trimitere la o anexă, anexă în care sunt prevăzute şi sumele de bani ce urmau a fi plătite de partea pârâtă cu titlu de dobândă.

Susţine partea reclamantă că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că anexa la contract are rol pur explicativ în ce priveşte modalitatea de achitare a ratelor şi dobânzilor stipulate în anexă, dobânzi care nu s-ar cumula cu suma de 65.000 euro.

În dezvoltarea criticii, partea reclamantă pretinde, totodată, că instanţa de apel nu a motivat convingător de ce a reţinut ca fiind valabile cele cinci chitanţe prezentate de partea pârâtă, anume chitanţele din 17.08.2012 (3000 euro), din 04.06.2013 (3000 euro), din 09.12.2013 (5000 euro), din 04.06.2014 (3 000 euro) şi din 09.12.2014 (2000 euro), chitanţe ar dovedi plata respectivelor sume de bani în contul preţului datorat în baza contractului menţionat, reiterând argumentele pentru care a contestat încasarea sumelor de bani evidenţiate în cuprinsul acestora.

Partea reclamantă mai afirmă că şi în situaţia excepţională în cele cinci chitanţe falsificate prezentate de către partea pârâtă ar fi avute în vedere în calculul sumelor de bani datorate de aceasta, în baza calculelor rezultă că data la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 06.10.2015, partea pârâtă înregistra o restanţă în cuantum de 20.814,87 euro cu titlu de preţ, cu dobânzile aferente, care fundamenta, în raport de clauza stipulată la art. 2 în contractul de vânzare-cumpărare, admiterea acţiunii în rezoluţiune.

Critica este nefondată.

Motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., trebuie să se întemeieze pe ceea ce trebuie să cuprindă considerentele unei hotărârii judecătoreşti conform dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În consecinţă, criticile subsumate unui astfel de motiv trebuie să arate în concret ce anume nu cuprinde hotărârea recurată, care sunt considerentele contradictorii care se exclud reciproc ori acelea care sunt străine pricinii, ştiut fiind că prin intermediul acestui motiv de nelegalitate nu se poate supune analizei instanţei de recurs modalitatea în care instanţele de fond au valorificat materialul probator şi nici solicita o reapreciere a probatoriului, întrucât acest fapt ar echivala, în mod nepermis procedural, devoluării fondului.

În speţă, verificând considerentele hotărârii recurate se constată că instanţa de apel a motivat argumentele pentru care a reţinut că preţul imobilului ce a făcut obiectul înstrăinării prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2009 de BNPA Suceava este în sumă de 65.000 euro, precum şi argumentele pentru care a reţinut că sumele pretinse de partea reclamantă cu titlu de dobândă nu se includ în preţ.

Anume, instanţa de apel a reţinut că părţile au convenit explicit prin contractul vânzare-cumpărare menţionat că preţul este de 65.000 euro (care include TVA), că această sumă se regăseşte menţionată şi în factura nr. x/20.05.2009 emisă anterior autentificării contactului (în care se menţionează echivalentul în RON a sumei de 65.000 de euro ca reprezentând contravaloarea imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare), precum şi faptul că atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin toate înscrisurile depuse în susţinerea apărărilor la judecata în primă instanţă, partea reclamantă a menţionat, la rându-i suma de 65.000 de euro ca preţ convenit pentru înstrăinarea imobilului, fără vreo referire la sume datorate cu titlu de dobândă.

Instanţa de apel a analizat şi apărările formulate de partea reclamantă sub acest aspect, statuând că solicitarea de includere în preţul vânzării şi a sumelor de bani pretins datorate cu titlu de dobândă a fost formulată de aceasta după reţinerea cauzei în pronunţare în primă instanţă şi cu precădere în faza apelului, ca urmare a faptului că probatoriile administrate nu susţineau pretenţiile formulate privind neplata preţului de către partea pârâtă.

Relativ la sumele pretinse cu titlu de dobândă, instanţa de apel a reţinut şi că anexa la contract are, într-adevăr, două componente, una privind preţul defalcat pe rate şi alta privind dobânda, defalcată pe ratele preţului, însă a apreciat că nu poate proceda la cumularea ratelor din preţ cu ratele din dobânda în vederea stabilirii unei alte sume de bani cu titlu de preţ final, întrucât, pe de o parte, părţile au stipulat expres prin contract doar suma de 65.000 de euro cu titlu de preţ, nu de 65.000 de euro plus dobândă iar, pe de altă parte, partea reclamantă a pretins prin cererea dedusă judecăţii rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului, nu şi pentru neplata dobânzii, dobândă al cărei cuantum se impune a fi stabilit pe cale judecătorească.

Considerentele hotărârii recurate evidenţiază, de asemenea, argumentul pentru care instanţa de apel a avut în vedere în stabilirea sumelor achitate de partea pârâtă în contul preţului şi suma de 16.000 euro, plătită conform chitanţelor din 17.08.2012 (3000 euro), din 04.06.2013 (3000 euro), din 09.12.2013 (5000 euro), din 04.06.2014 (3 000 euro) şi din 09.12.2014 (2000 euro), contestate ca fiind false de partea reclamantă, anume faptul că prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză s-a statuat, fără dubiu, că scrisul şi semnătura din cuprinsul acestora provin de la numita E., angajata reclamantei S.C. A. S.R.L..

Susţinerea părţii reclamante din recurs potrivit căreia expertiza judiciară efectuată în cauză ar fi nerelevantă, dat fiind că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, nu poate face obiect al verificărilor instanţei de recurs, întrucât, supunând analizei o reaprecierea a probelor administrate la judecata în fond a cauzei, nu se constituie într-o critică de nelegalitate, în înţelesul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

De altminteri, aceste aspecte critice nu au făcut obiect al analizei instanţei de apel, în lipsa exercitării de către partea reclamantă a căii de atac a apelului împotriva considerentelor hotărâri primei instanţei (care statuat, pentru prima oară, asupra valabilităţii celor 5 mai sus arătate), caz în care, fiind formulate omisso medio, nu pot fi primite şi nici verificate de instanţa de recurs.

Ca atare, cum hotărârea recurată este motivată iar considerentele evidenţiază analizarea de către instanţa de apel a apărărilor formulate de părţile litigante, precum şi argumentele pentru care acestea au fost primite ori, după caz, respinse, şi cum partea pârâtă reclamantă nu a dezvoltat prin recurs alte critici punctuale sub acest aspect, Înalta Curte va statua cu privire la caracterul nefondat al motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea reclamantă pretinde că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 969, art. 977, art. 1020 şi art. 1361 din vechiul C. civ.

În dezvoltarea criticii, partea reclamantă pretinde că instanţa de apel a considerat, în mod greşit, că dobânda prevăzută prin anexa la care se face trimitere prin clauza de la pct. 2 din contract este o componentă suplimentară care nu face parte din preţul contractului şi, respectiv, că neplata acestei dobânzii nu ar atrage, la rându-i, rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, în temeiul dispoziţiilor art. 1020 şi art. 1361 din vechiul C. civ.

Cum anexa la contract este semnată de către partea pârâtă, partea reclamantă pretinde că aceasta reprezenta voinţă reală a părţilor, în aplicarea regulii de interpretare prevăzută de dispoziţiile art. 977 din vechiul C. civ., concluzia fiind impusă de împrejurarea că încasarea preţului contractului pe o perioadă de 10 ani, fără dobândă, ar fi reprezentat pentru partea reclamantă o soluţie neviabilă din punct de vedere economic.

Partea reclamantă pretinde şi că obligaţia de plată a preţului nu se poate reţine că ar fi divizibilă în preţ şi dobândă, întrucât partea pârâtă s-a obligat la plata sumei lunare de 780,41 euro, iar nu de 541,66 euro, cum eronat a reţinut instanţa de apel.

Totodată, partea reclamantă susţine că, în raport conţinutul clauzei contractuale statuată la pct. 2 din contract, era singura îndreptăţită să constate că partea nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi să aprecieze dacă este sau nu cazul să aplice sancţiunea rezoluţiunii contractului.

În fine, partea reclamantă învederează că după data introducerii acţiunii partea pârâtă nu a mai achitat nici o sumă din preţul contractului de vânzare-cumpărare, termenul de plată stabilit în contract (10 ani), fiind împlinit la data de 15.06.2019 şi că imobilul ce a făcut obiectul contractului a fost scos la vânzare prin licitaţie publică pentru o datorie înregistrată la asociaţia de proprietari, conform sentinţei civile nr. 744/30.01.2019 a Judecătoriei Târgu-Mureş, în dosarul de executare silită nr. x/2019 al BEJ F..

Critica este, de asemenea nefondată.

Cu titlu prealabil, este de menţionat că, de principiu, stabilirea intenţiei părţilor contractante, în aplicarea regulilor de interpretare prevăzute de dispoziţiile art. 977 şi urm. din vechiul C. civ., fiind dedusă din interpretarea clauzelor susceptibile de a primi, în raport de termenii folosiţi, mai multe înţelesuri, şi din împrejurări de fapt care sunt stabilite în baza probatoriilor administrate, este o chestiune de apreciere (nu de legalitate) care intră în atributul instanţelor de fond şi care nu poate fi supusă controlului instanţei de recurs.

Criticile privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 977 şi urm. din vechiul C. civ. pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., doar în măsura în care partea recurentă pretinde că instanţele de fond au modificat convenţia pe cale de interpretare, dându-i un alt înţeles decât acela care rezultă în mod clar şi precis din textul ei, în sensul că au schimbat însăşi natura convenţiei sau un element esenţial al acesteia.

În speţă, relativ la clauzele contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2009 de BNPA Suceava, instanţele de fond, prejudicial, au avut a analiza şi statua în raport de limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată, acţiune în rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului întemeiată pe dispoziţiile art. 1020-1021 din vechiul C. civ., care a fost preţul convenit de părţi şi pe a cărui neplată se fundamentează pretenţia dedusă judecăţii.

Constatând că partea reclamantă susţine prin recurs că instanţa de apel, pe cale de interpretare, a modificat preţul vânzării, element esenţial al contractului de vânzare-cumpărare din perspectiva judecării acţiunii în rezoluţiune deduse judecăţii, pretinzând că ar fi statuat asupra unei alte sume de bani cu titlu de preţ decât cea convenită de părţile contractante, instanţa de recurs urmează a analiza, în raport de aceste limite, critica privind încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 969 şi art. 977 din vechiul C. civ.

Verificând cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se constată că prin clauza convenită la pct. 2 părţile au stabilit următoarele:

Preţul de vânzare-cumpărare declarat şi stabilit de comun acord este în sumă de 61.904,76 EURO fără TVA (echivalentul a 258.527 RON, pentru taxarea prezentului act), respectiv 65.000 EURO inclusiv TVA, care se va achita în rate lunare, până la 15 ale fiecărei luni, conform anexei care face parte integrantă din prezentul contract, timp de 10 ani, sumă pentru care se înscrie privilegiu în cartea funciară. În cazul în care rata nu este plătită până la 30 ale lunii respective, contractul se consideră nul de drept, restabilindu-se situaţia anterioară, iar cumpărătorul pierde sumele achitate cu titlu de rate până la acea dată. Plata fiecărei rate se va face în RON raportat la cursul EURO de vânzare al băncii D. din ziua plăţii, în contul indicat de văzătoare.

La pct. 6, părţile au consemnat următoarele:

Subsemnatele părţi contractante declarăm că între noi nu există alt act cuprinzător (şi) alt preţ decât cel declarat în prezentul contract.

Clauzele contractuale menţionate, în raport de termenii folosiţi în cuprinsul lor, nu sunt susceptibile de a primi, în ceea ce priveşte elementul preţ, mai multe înţelesuri pentru a se recurge la regulile de interpretare prevăzute de dispoziţiile art. 977 din vechiul C. civ., motiv pentru care, în mod corect instanţa de apel a statuat cu privire suma de 65.000 EURO ca fiind datorată de partea pârâtă cu titlu de preţ, în conformitate cu menţiunile clauzei de la pct. 2 din contract.

Soluţia s-a impus în aplicarea prevederilor art. 969 C. civ., care impun judecătorului ca ori de câte ori convenţiile sunt clare şi primitoare numai de un singur sens, contractul să fie aplicat în litera lui.

Or, rezultă cu evidenţă că părţile au convenit prin contract preţul de 65.000 EURO inclusiv TVA, care se va achita în rate lunare, până la 15 ale fiecărei luni, conform anexei care face parte integrantă din prezentul contract, timp de 10 ani.

Ceea ce pretinde, în realitate, partea reclamantă este ca, pe cale de interpretare, în aplicarea regulii prevăzute de dispoziţiile art. 977 din vechiul C. civ., să se stabilească o altă sumă cu titlu de preţ, prin cumularea sumei de 65.000 euro, defalcată în anexă în rate lunare, cu sumele indicate în aceeaşi anexă, în dreptul fiecărei rate lunare din preţ, ca reprezentând dobândă, în contra clauzei de la pct. 2 din contract, ceea ce nu este permis.

Anume, partea reclamantă pretinde, pe cale de interpretare a menţiunii înserate în clauza de la pct. 2 din contract potrivit căreia preţul de 65.000 euro se va achita în rate lunare, până la 15 ale fiecărei luni, conform anexei care face parte integrantă din prezentul contract, să se stabilească că intenţia comună a părţilor a fost de a se include în preţ şi sumele înserate în anexă în dreptul ratelor din preţ ca reprezentând "dobânda".

O astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, contravine dispoziţiilor art. 969 C. civ., care impun ca atunci când convenţiile sunt clare, contractul să fie aplicat în litera lui şi, pe de altă parte, ignoră regimului juridic diferit al preţul vânzării, care este un element al contractului de vânzare-cumpărare şi, respectiv, al dobânzii, care este o sancţiune civilă care poate fi aplicată în caz de neplată ori de plată cu întârziere a creanţei principale.

Învestite fiind cu judecata însă unei acţiuni în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea obligaţiei de plată a preţului (şi nu a altor obligaţii care se pretinde că ar fi fost convenite de părţi la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare), instanţele de fond aveau a stabili doar dacă preţul, astfel cum a fost convenit de părţi, de comun acord, a fost sau nu plătit, nefiind îndrituite, în raport de limitele învestirii, a statua cu privire la valabilitatea menţiunilor din anexa la contract relative la plata unor dobânzi aferente ratelor din preţ, respectiv, cu privire la plata efectivă ori neplata la termen a ratelor din preţ şi, după caz, a dobânzilor aferente acestora.

Pe cale de consecinţă, în mod corect, instanţa de apel, în aplicarea regulii prevăzute de dispoziţiile art. 969 din vechiul C. civ. a statuat că preţul vânzării a fost în sumă de 65.000 EURO inclusiv TVA, element în raport de care a verificat, cu respectarea limitelor învestirii, îndeplinirea condiţiilor acţiunii în rezoluţiune deduse judecăţii de partea reclamanta.

Constatând că partea reclamantă îşi fundamentează celelalte critici relative la aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1020 şi 1361 din vechiul C. civ. pe faptul nerespectării de către partea pârâtă a obligaţiei de neplată a preţului, înţelegând să includă în cuantumul acestuia şi sumele apreciate a fi datorate de partea pârâtă cu titlu de dobândă (contrar dezlegării date acestei chestiuni litigioase de instanţa de apel, dezlegare menţinută prin prezenta decizie), Înalta Curte urmează a constata că aceste critici nu se fundamentează pe conţinutul hotărârii recurate, motiv pentru care se justifică a fi analizate.

În acest context al analizei este de menţionat şi pactul comisoriu înserat la pct. 2 din contract, potrivit căruia În cazul în care rata nu este plătită până la 30 ale lunii respective, contractul se consideră nul de drept, nu înlătură, în raport de dispoziţiile art. 1021 din vechiul C. civ., intervenţia instanţei de judecată pentru a constata dacă partea pârâtă şi-a executat sau nu obligaţiile a căror nerespectare se pretinde şi de a dispune sau nu, după caz, rezoluţiunea judiciară a contractului.

Pentru considerentele arătate, care fac inutilă analizarea celorlalte argumente din memoriul de recurs, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de partea reclamantă, ca nefondat.

În raport de soluţia dată asupra recursului, constatând că partea reclamantă a pierdut procesul, în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va fi obligată să plătească părţii pârâte suma de 4500 RON cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 247/A din 29 iunie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Obligă pe recurentă la 4500 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.