Scope of judicial fee refund after mediation agreement reached on appeal: limitation to appellate-stage fees under Law 192/2006
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the lower court's decision to refund only the 2,138 RON court fee paid for the appellate stage, thereby rejecting the appellants' claim for a total refund of 8,779 RON. The dispute concerned the scope of restitution of judicial stamp duty under Law No. 192/2006 after the appellate court annulled a first-instance judgment regarding a right of retention and accepted a mediation agreement reached during the appeal. Relying on a systematic and grammatical interpretation of Article 63(2) of Law No. 192/2006, the court held that the refund obligation is limited to the fee paid for the specific procedural stage in which the mediation agreement was concluded, rejecting the appellants' argument that the refund should cover the entire procedural history; the court further distinguished this situation from the broader refund provisions of Emergency Government Ordinance No. 80/2013.
Legislator headnote
AI generatedart. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, art. 488 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Scope of judicial fee refund after mediation agreement reached on appeal: limitation to appellate-stage fees under Law 192/2006: Motivele de recurs vizează modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, sub aspectul întinderii acesteia, din perspectiva art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei îl reprezintă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 8779 RON (fond - 6442 RON + 20 RON, apel - 2138 RON) formulată de petenţii A. şi B..
Dosarul de fond nr. x/2014, în care s-a pronunţat decizia nr. 339/A din 27 mai 2020 (prin care au fost admise apelurile declarate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâta C. împotriva sentinţei nr. 73 din 18 ianuarie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, care a fost anulată şi s-a luat act de acordul de mediere încheiat între părţi la data de 20 martie 2020) are ca obiect pretenţii - drept de retenţie.
2. Hotărârea atacată
Prin încheierea de şedinţă din 27 mai 2020 pronunţată în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis, în parte, cererea de restituire a taxei de timbru formulată de A. şi B.. A dispus restituirea taxei de timbru datorate şi achitate în apel, în sumă de 2138 de RON, plătită prin intermediul CN Poşta Română S.A., potrivit facturii x/13 februarie 2018. A respins, în rest, cererea.
3. Calea de atac a recursului formulată în cauză
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs B. şi A..
Recurenţii au arătat că, urmare a împrejurării că în dosarul nr. x/2014 s-a luat act de acordul de mediere intervenit între părţi în calea de atac a apelului, au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum total de 8779 RON, reprezentând taxă fond 6642 RON + 20 RON şi taxă apel 2138 RON.
În opinia recurenţilor, procedând greşit la interpretarea dispoziţiilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, conform cărora "odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun mobil, partaje şi cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată", instanţa a apreciat că se impune restituirea doar a taxei judiciare de timbru achitată în calea de atac a apelului, respectiv 2138 RON, deşi textul legal nu face o asemenea distincţie, ci se referă la tot parcursul procesual, iar nu doar la instanţa învestită a se pronunţa asupra acordului de mediere.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
5. Procedura de filtru
Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 10 februarie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen de judecată, cu citare părţi, la 7 aprilie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte reţine următoarele:
Motivele de recurs vizează modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, sub aspectul întinderii acesteia, din perspectiva art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.
Critica recurenţilor, încadrabilă la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., nu poate fi însă primită.
Se observă astfel că prin încheierea atacată a fost admisă, în parte, cererea de restituire a taxei de timbru, respectiv a fost dispusă restituirea celei aferente apelului, etapă procesuală în care a intervenit acordul de mediere.
Aceasta, în condiţiile în care prin art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se instituie posibilitatea ca, odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa să dispună, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţiile prevăzute.
Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor potrivit cărora, având în vedere raţiunea legii şi scopul urmărit de legiuitor, sunt îndreptăţiţi la restituirea totală a taxei judiciare de timbru şi nu doar a celei aferente etapei procesuale în care a fost realizat acordul de mediere.
După cum corect a observat şi curtea de apel prin hotărârea atacată, din interpretarea sistematică şi gramaticală a normei cuprinse la art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 se poate restitui la cerere doar taxa de timbru plătită pentru învestirea instanţei, în speţă, aceasta fiind instanţa învestită cu soluţionarea apelului.
Aceeaşi soluţie se impune şi urmare a aplicării prin analogie a dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin care se reglementează în sensul că instanţa învestită cu o acţiune, cerere sau cale de atac este cea care determină taxa de timbru corespunzătoare etapei procesuale în care se află cauza, tot instanţa astfel învestită fiind cea care poate acorda facilităţi, scutiri, poate dispune restituirea taxei de timbru.
Prin urmare, în situaţia în care convenţia de mediere se încheie într-o cale de atac, cum este cazul în speţă, cei interesaţi sunt îndreptăţi la restituirea taxei de timbru aferentă respectivei etape procesuale.
În atare circumstanţe, recurenţii nu se pot prevala de prevederile cuprinse la art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 care fac referire la alte situaţii prin care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarilor, situaţii în care recurenţii nu se încadrează.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. şi A. împotriva încheierii din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2021.