Suspendation of proceedings for non-payment of expert fee requires plaintiff fault: unlawful where failure stems from expert's refusal to contract

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 242 coroborate cu cele ale art. 482 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 854 din 2 mai 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru nerespectarea obligaţiei de a se achita onorariul provizoriu de expertiză.

Curtea a constatat astfel că prin încheierea din 15 octombrie 2019 s-a fixat onorariul provizoriu de expertiză în sumă de 51.850 RON, obligaţia de plată fiind stabilită în sarcina apelantei - reclamante.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa a considerat că desfăşurarea normală a litigiului este împiedicată din vina apelantei - reclamante, care nu s-a conformat până la termenul de judecată din 14 iulie 2020 obligaţiei de plată a onorariului provizoriu de expertiză.

Sub acest aspect, curtea de apel a constatat că partea nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală stabilită în sarcina sa, având în vedere că cererea de ajutor public judiciar relativă scutirii de la plata onorariului provizoriu de expert, formulată de apelanta - reclamantă, a fost soluţionată de instanţă în sensul respingerii sale prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2020, soluţia fiind comunicată acesteia potrivit dovezii de la dosar, iar din extrasul Ecris nu a rezultat că s-ar fi formulat vreo cerere de reexaminare împotriva respectivei încheieri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CITR Filiala Prahova SPRL, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi trimiterea cauzei pentru reluarea judecăţii Curţii de Apel Bucureşti.

Recurenta a criticat hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 488 pct. 5 din Noul C. proc. civ., arătând că măsura suspendării este nelegală, dat fiind faptul că lipseşte elementul culpei debitoarei pentru a se dispune această sancţiune procedurală.

A subliniat că neplata onorariului provizoriu al specialistului este independentă de culpa sa, având în vedere că numitul B. nu are calitatea de expert tehnic judiciar pentru ca plata onorariului să se poată realiza în contul Biroului local de expertize tehnice judiciare, ci acesta a fost numit în cauză în calitate de specialist expertize geotehnice.

Astfel, deşi a făcut demersuri pentru contactarea telefonică a specialistului în vederea încheierii unui contract de prestări servicii şi indicarea de către acesta a unui cont bancar pentru virarea onorariului, acesta a refuzat efectuarea expertizei, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitatea achitării onorariului provizoriu de 51.850 RON.

Or, absenţa culpei conduce, în opinia recurentei, la imposibilitatea aplicării sancţiunii procedurale a suspendării şi, ca atare, aplicarea acestei măsuri de către instanţa de apel s-a realizat cu încălcarea normelor de procedură.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea suspendării cauzei intervine ca urmare a constatării culpei părţii sub aspectul împiedicării normalei desfăşurări a cauzei, culpă ce nu există în cazul de faţă.

A susţinut că plata onorariului nu putea fi efectuată în contul Biroului local de expertize tehnice, deoarece numitul B. nu are calitatea de expert judiciar, iar recurenta nu cunoaşte contul specialistului pentru a fi efectuată plata, această informaţie nefiind publică sau larg cunoscută.

A învederat că a dat dovadă de diligenţă prin identificarea unui nou specialist care să accepte efectuarea expertizei în cauză, plata onorariului putând avea loc numai după numirea respectivului de către instanţa de judecată.

Aşadar, din moment ce condiţia sine qua non pentru ca instanţa de apel să poată dispune sancţiunea procedurală a suspendării cauzei, respectiv existenţa culpei părţii, nu este incidentă în cauză, măsura dispusă este nelegală.

A mai criticat încheierea atacată şi sub aspectul că neîndeplinirea obligaţiilor procesuale de către recurentă nu împiedica normala judecată a cauzei, având în vedere că instanţa de apel putea proceda la înlocuirea specialiştilor.

Or, nu doar că recurenta a identificat un nou specialist care să poată realiza expertiza, dar a obţinut şi acordul acestuia pentru efectuarea expertizei, respectiv a făcut dovada calificărilor acestuia pentru a răspunde obiectivelor încuviinţate de instanţă.

A considerat că sancţiunea suspendării nu este incidentă în ipotezele în care judecata putea continua şi fără îndeplinirea respectivei obligaţii.

În cazul de faţă, neplata onorariului specialistului B., care a arătat expres că nu mai doreşte şi nu mai poate să efectueze expertiza în cauză, nu ar fi avut o înrâurire negativă asupra soluţionării cauzei, în sensul că instanţa ar fi putut încuviinţa solicitarea de înlocuire a acestuia cu un alt specialist.

Mai mult, ad absurdum, dacă ar fi fost posibilă plata onorariului provizoriu către expertul B., acest lucru nu ar fi făcut decât să îngreuneze judecata cauzei, din moment ce ar fi trebuit făcute demersuri ulterioare de transferare a sumelor primite de către acesta.

Prin urmare, în opinia recurentei, instanţa de judecată a făcut o greşită aplicare a normelor de procedură atunci când a dispus suspendarea cauzei ca urmare a neplăţii unui onorariu provizoriu stabilit în beneficiul unui specialist care nu mai doreşte să realizeze expertiza şi a declarat expres că nici nu mai poate să o realizeze, fiind retras din activitate.

Recursul este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed:

Prealabil se observă că prin încheierea atacată s-a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., cu toate că litigiul este supus dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865 în raport de data înregistrării dosarului în sistemul informatic, respectiv 27 martie 2012 şi dispoziţiile tranzitorii cuprinse la art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Art. 242 alin. (1) din Noul C. proc. civ., în temeiul căruia a fost suspendată judecata cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, are drept corespondent în C. proc. civ. din 1865, aplicabil, art. 1551 alin. (1), cu un conţinut similar, respectiv:

"când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate".

Suspendarea reglementată de art. 1551 C. proc. civ. este, deci, un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul.

Se poate considera, astfel, din modul de reglementare că suspendarea judecăţii reglementată de aceste dispoziţii legale dă expresie principiului disponibilităţii procesului, în sensul aprecierii că, prin pasivitatea în îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin, reclamantul se desistează de proces, acceptând posibilitatea temporizării acestuia.

Se constată însă că în cauză această premisă nu se justifică.

Se observă astfel că suspendarea judecăţii a fost dispusă pentru neîndeplinirea de către apelanta - reclamantă a obligaţiei achitării onorariului provizoriu de expertiză.

Această obligaţie în sarcina părţii a fost stabilită de instanţă prin încheierea din 15 octombrie 2019, prin care s-a stabilit onorariul provizoriu de expertiză în sumă de 51.850 RON, punându-i-se în vedere apelantei - reclamante să depună la dosar dovada achitării acestuia.

La data de 4 februarie 2020, s-a înregistrat la curtea de apel cererea apelantei - reclamante de acordare a ajutorului public judiciar de la plata onorariului provizoriu de expertiză, iar prin încheierea din 25 februarie 2020, în vederea soluţionării acesteia şi faţă de lipsa raportului de expertiză şi a relaţiilor solicitate de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, s-a amânat judecata cauzei.

Urmare a adreselor prin care curtea de apel a revenit la cele anterioare, prin adresa înregistrată la 16 iunie 2020, expertul desemnat de instanţă pentru a efectua expertiza de specialitate, B., a comunicat că în prezent oferta financiară înaintată nu mai este valabilă, urmare, pe de o parte, modificării preţurilor, iar, pe de altă parte, faptului că normativul NP 074-2007 nu mai este de actualitate. A solicitat, totodată, a se avea în vedere că între expert şi apelanta - reclamantă nu s-a încheiat niciun contract pentru întocmirea expertizei, nu s-au avansat onorarii şi alte cheltuieli, precizându-se, în final, că aşa cum a arătat şi prin adresa din 27 septembrie 2019, de aproximativ 3 ani, s-a retras din activitatea privată şi nu mai poate efectua expertize tehnice în nume propriu.

Se mai constată că expertul adusese la cunoştinţa instanţei şi anterior aspectul că nu mai efectuează expertize în nume propriu, şi anume prin adresa înregistrată la 30 septembrie 2019.

Se observă, de asemenea, că urmare a adresei expertului, la 7 iulie 2020, apelanta - reclamantă a formulat o cerere prin care a solicitat a se dispune înlocuirea expertului B. cu un alt expert, specialitate geotehnică, pentru efectuarea raportului de expertiză.

La 14 iulie 2020, apelanta - reclamantă a reiterat cererea de înlocuire a expertului B., propunând în locul acestuia pe prof. dr. ing. C., expert specialitate geotehnică.

Cu toate aceste demersuri ale apelantei - reclamante, prin încheierea atacată, curtea de apel a dispus măsura suspendării judecăţii, constatând că nu a fost plătit onorariul provizoriu de expertiză pentru expertul B..

Or, în aceste condiţii, se reţine că măsura dispusă de instanţă este nelegală, în raport de dispoziţiile art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., care condiţionează suspendarea judecăţii de vina părţii reclamante constând în neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii.

În speţă însă, se constată că apelanta - reclamantă nu a adoptat o poziţie de pasivitate şi de desistare, ci dimpotrivă a întreprins demersuri în vederea îndeplinirii obligaţiei de plată a onorariului de expertiză, care nu s-a putut realiza din motive obiective şi neimputabile părţii.

Ca atare, sunt întemeiate criticile recurentei, subsumabile pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., prin care s-a susţinut că măsura suspendării este nelegală, dat fiind faptul că lipseşte elementul culpei sale pentru a se dispune sancţiunea procedurală a suspendării judecăţii.

Pentru aceste considerente, recursul se vădeşte fondat, urmând a fi admis, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa casării încheierii atacate şi a trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe de apel pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CITR Filiala Prahova SPRL împotriva încheierii din 14 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru continuarea judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.