Inadmissibility of appellate challenge to interlocutory order directing on-site inspection for expert evidence

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.R.L., a dispus ca expertul să procedeze la convocarea părţilor la depozitul pârâtei-reclamante de la Suceava în vederea efectuării lucrării la faţa locului conform art. 335 alin. (1) C. proc. civ. şi asigurarea accesului reprezentanţilor ambelor părţi în depozit pentru a da lămuririle necesare expertului în vederea efectuării expertizei; în acest sens a dispus emiterea unei adrese către expert şi a pus în vedere pârâtei-reclamante dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. e) C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta-reclamantă B. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta-reclamantă B. S.R.L. a declarat recurs.

4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 2 iulie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs).

Prin rezoluţia din data de 8 iulie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilităţii recursului.

Raportorul şi-a exprima opinia în sensul că decizia nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este supusă căii de atac a recursului, nefiind susceptibilă de reformare pe această cale.

Completul de filtru nr. C2, prin rezoluţia din data de 18 ianuarie 2021, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A., prin punctul de vedere la raport, şi-a exprimat acordul cu privire la cele reţinute în cuprinsul acestuia şi a solicitat constatarea nulităţii recursului, amendarea recurentei-pârâte-reclamante în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. nu a depus punct de vedere cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 15 martie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 6 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citare părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În speţă, prin decizia nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 octombrie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, încheiere premergătoare, prin care instanţa a dispus luarea unor măsuri în vederea efectuării expertizei încuviinţate în cauză.

Dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, iar potrivit art. 494 din acelaşi act normativ, dispoziţiile din apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Consecinţa practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că decizia nr. 85 A din data de 20 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este supusă căii de atac a recursului, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Ca atare, având în vedere cele anterior reţinute şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reţinând soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, precum şi solicitarea intimatei-reclamante-pârâte A. S.A. formulată în acest sens, va dispune obligarea recurentei-pârâte-reclamante B. S.R.L. la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora va fi obligată recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, deşi intimata-reclamantă-pârâtă a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat în valoare de 3.744,05 RON, acesta este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de către avocatul ales al intimatei-reclamante-pârâte.

Astfel, pe de o parte, prezentul recurs a fost soluţionat în complet de filtru, fără citarea părţilor, la primul termen de judecată, activitatea desfăşurată de către avocat fiind reprezentată doar de actele de procedură ce au trebuit îndeplinite în etapa scrisă a procesului, iar, pe de altă parte, complexitatea cauzei este una redusă, problema de drept supusă analizei fiind cea a admisibilităţii prezentei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cuantum pe care îl apreciază echitabil şi proporţional, raportat la circumstanţele cauzei, astfel cum acestea au fost reţinute anterior.

În ceea ce priveşte solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. formulată de către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A., Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unei amenzi recurentei-pârâte-reclamante, în cauză nefăcându-se dovada existenţei vreuneia dintre ipotezele la care se referă dispoziţiile legale invocate de către intimata-reclamantă-pârâtă, respectiv a exercitării unei căi de atac vădit netemeinice.

Totodată, având în vedere cele constatate în sensul inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte reţine că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de către părţi prin cererea de recurs sau prin celelalte acte de procedură depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta-reclamanta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 85A din data de 20 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2021.