Conflict of jurisdiction over execution objection: applicability of prosecutor recusal rules versus exclusive competence of the executing court

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, sub nr. x/2020, la data de 16 octombrie 2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a solicitat instanţei să se dispună suspendarea provizorie a executării silite în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., suspendarea procedurii de executare silită în temeiul art. 719 C. proc. civ. şi admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei din data de 21 septembrie 2020 şi a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ F., a încheierii din 21 septembrie 2020 de stabilire a cheltuielilor de executare silită din acelaşi dosar execuţional, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 2989 din data de 20 august 2020 pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2020, Judecătoria Oradea a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite şi formarea unui nou dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6081 din data de 17 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea, în esenţă, a reţinut dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

A constatat că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă, respectiv o competenţă teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător, având opţiunea de a alege, pentru soluţionarea litigiului său, o instanţă dintre cele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; norma are caracter imperativ, de ordine publică, în considerarea protejării aparenţei de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cauzei.

Totodată, a apreciat că noţiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, relevante pentru soluţionarea excepţiei fiind şi dispoziţiile nou introduse ale art. 127 alin. (21) C. proc. civ., potrivit cărora, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Judecătoria Oradea a reţinut că, în speţă, contestaţia la executare a fost formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în nume propriu, împotriva intimaţilor, care au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Referitor la competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei, a apreciat că, dacă s-ar exclude calitatea specială a părţilor, ar fi incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) raportat la art. 719 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. civ., iar competentă ar fi Judecătoria Oradea, deoarece la data sesizării organului de executare, sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se află în raza de competenţă a Judecătoriei Oradea.

Totodată, a avut în vedere dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., reţinând că, în ipoteza în care un procuror din cadrul Parchetului de lângă Tribunalul Bihor sau Judecătoria Oradea, ar avea calitatea de reclamant/contestator, ar fi necontestat aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile alin. (1), astfel cum a fost modificat, deoarece Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, este corespunzător, în grad jurisdicţional Judecătoriei Oradea/Tribunalului Bihor.

În plus, a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., pentru a constitui o garanţie a unui proces echitabil, instanţa care soluţionează cauza trebuie să îndeplinească exigenţe de independenţă şi imparţialitate.

A constatat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, imparţialitatea constă în absenţa oricărei prejudecăţi sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluţia unui proces, iar imparţialitatea se apreciază sub două aspecte, respectiv posibilitatea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare (imparţialitate subiectivă), precum şi împrejurarea că judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana sa, orice bănuială legitimă (imparţialitate obiectivă).

În concret, a apreciat că judecarea unei cereri formulată de un Parchet corespunzător în rang jurisdicţional instanţei superioare instanţei competente, nu îndeplineşte garanţiile de imparţialitate obiectivă la care se referă atât jurisprudenţa instanţei europene, a Curţii Constituţionale (decizia nr. 290/2018) ori a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 7/2016, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii).

Totodată, a reţinut că împrejurarea că în cuprinsul articolului 127 alin. (22) nu sunt prevăzute expres şi Parchetele, atunci când au calitatea de reclamant, reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului, de a face trimitere în cuprinsul alin. (3) al art. 127 C. proc. civ. la dispoziţiile alin. (21) al aceluiaşi articol de lege; din moment ce simpla calitate de procuror ori grefier în cadrul Parchetului conduce la aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult, atunci când chiar instituţia ce cumulează atât puterea jurisdicţională cât şi calitatea de parte formulează cereri în instanţă, ar trebui să devină aplicabile dispoziţiile alin. (1) al art. 127 C. proc. civ.

A considerat că argumentele Curţii Constituţionale prezentate în Decizia nr. 290/2018, referitoare la interpretarea noţiunii de judecător lato sensu pot fi interpretate prin analogie, întrucât o astfel de interpretare urmăreşte scopul expres arătat de Curte, acela de a asigura garanţii privitoare la imparţialitatea obiectivă a judecătorului cauzei.

Totodată, referitor la alegerea instanţei competente, a apreciat că se impune declinarea prezentului litigiu la Judecătoria Cluj-Napoca, în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Oradea, fiind astfel respectate prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 1230 din data de 26 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de către contestator, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, prin încheierea civilă nr. 4257 din data de 19 august 2020 pronunţată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu menţionat, precum şi dispoziţiile art. 651, 127 şi 116 C. proc. civ.

Aplicând prevederile legale la starea de fapt, a apreciat că Judecătoria Oradea nu putea să invoce şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale.

Astfel, a constatat că, la data sesizării organului de executare (data începerii executării silite), contestatorul-debitoar avea sediul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Oradea, iar instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Oradea.

Totodată, a arătat că, având în vedere calitatea de procurori a intimaţilor-creditori A., B., C., D., E., în speţă devin incidente prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că pe lângă instanţa competentă potrivit legii - Judecătoria Oradea [conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ..], contestatorul poate sesiza oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, alegerea între mai multe instanţe competente aparţinând acestuia.

A reţinut că, în speţă, alegerea competenţei a fost făcută odată cu sesizarea Judecătoriei Oradea cu soluţionarea prezentei contestaţii la executare, iar aceasta nu putea să invoce din oficiu şi nu putea să admită excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât este una dintre instanţele deopotrivă competente să soluţioneze cererea de chemare în judecată,

De asemenea, a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 127 alin. (1) şi alin. (21) C. proc. civ., întrucât contestatorul nu are calitatea de instanţă de judecată, iar incidenţa prevederilor legale imperative menţionate anterior nu poate fi extinsă şi la parchete - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Contrar celor reţinute de Judecătoria Oradea, a constatat că în speţă Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor nu este instituţia care cumulează atât puterea jurisdicţională, cât şi calitatea de parte care formulează cereri în instanţă, câtă vreme unitatea de parchet este parte în litigiu, iar puterea jurisdicţională este înfăptuită prin instanţa de judecată

În concluzie, a considerat că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., că art. 127 alin. (21) raportat la alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil, că contestatorul-reclamant are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente: Judecătoria Oradea [instanţă de executare conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ..] şi oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, iar alegerea de competenţă a fost făcută odată cu învestirea Judecătoriei Oradea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Oradea şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prima instanţă învestită apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că aceste prevederi nu sunt aplicabile în speţă, iar competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită prin alegerea făcută de către contestator, în temeiul art. 116 C. proc. civ., care a avut posibilitatea să învestească fie instanţa de executare, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fie oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, în raport de prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care acesta a solicitat instanţei să dispună suspendarea procedurii de executare silită în temeiul art. 719 C. proc. civ. şi admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei din data de 21 septembrie 2020 şi a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ F., a încheierii din 21 septembrie 2020 de stabilire a cheltuielilor de executare silită din acelaşi dosar execuţional, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 2989 din data de 20 august 2020 pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020.

Prin notele depuse la data de 23 februarie 2021, contestatorul a menţionat că solicită anularea încheierii nr. 4257 din data de 19 august 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită, invocând, totodată, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Cluj-Napoca.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, Judecătoria Oradea, prin încheierea de şedinţă nr. 4257 din data de 19 august 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, ataşată în copie la contestaţia la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc F. şi în consecinţă: a încuviinţat încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de creditorii urmăritori A., B., C., D. şi E. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea; a autorizat creditorii să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu constând în sentinţa civilă nr. 418/LM din data de 15 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018 în conexitate cu încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 28 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea 4257 din data de 19 august 2020 a Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, se va stabili în favoarea acelei instanţe, aflate în conflict, care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Oradea, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2021.