Conflict of negative jurisdiction over forced execution reversal resolved in favor of the seized court due to failure to raise territorial incompetence within statutory time limit

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 25 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 43/2016 al BEJ B. prin restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 20.722 RON care a fost executată în dosarul de executare, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9462 din data de 17 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a hotărî astfel, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 724 alin. (3) raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reţinând că întoarcerea executării reprezintă o reluare în sens invers a executării silite, iar în cererea de întoarcere a executării de faţă calitatea de creditor o are reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în timp debitoarea este pârâta A..

Prin urmare, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitoarea din prezenta cerere de întoarcere a executării silite, pârâta A. (comuna Valea Moldovei, Judeţul Suceava).

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 197 din data de 9 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Astfel, Judecătoria Gura Humorului a avut în vedere dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 185 din acelaşi act normativ, reţinând că declinarea competenţei s-a realizat cu depăşirea termenului legal stabilit de art. 131 C. proc. civ.

Ca atare, a apreciat că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, întrucât a omis să invoce în termenul legal excepţia de necompetenţă teritorială, rămâne legal învestită cu soluţionarea cauzei, fiind decăzută din dreptul de a declina competenţa de soluţionare a pricinii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Gura Humorului şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict de competenţă fiind ivit ca urmare a aprecierii celei de a doua judecătorii învestite în sensul că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată din oficiu de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în contradictoriu cu pârâta A., a învestit Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu o cerere prin care a solicitat să se dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 43/2016 al BEJ B., prin restabilirea situaţiei anterioare executării.

Ca atare, faţă de obiectul pricinii - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării se poate dispune, la cererea celui interesat, fie de către instanţa care a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, fie de către instanţa care rejudecă fondul, după desfiinţarea hotărârii executate, fie de către instanţa de executare, pe cale separată, în cazul în care aceasta nu s-a dispus în condiţiile anterioare.

În speţă, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată distincte cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. care dispun că dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Legiuitorul a creat instituţia întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziţia fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situaţiei anterioare şi al recuperării prestaţiei efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Totodată, conform art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, constatând că excepţia necompetenţei teritoriale invocate de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este una de ordine publică, reţine că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată cauza, aceasta fiind competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, pricina ar fi de competenţa unei alte instanţe.

Invocarea excepţiei de necompetenţă după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Totodată, potrivit art. 131 C. proc. civ.:

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".

În speţă, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Sectorului 2 Bucureşti nu a fost invocată de către pârâtă în termenul prevăzut de lege, ci de către instanţa de judecată la cel de al treilea termen de judecată (17 noiembrie 2020).

Astfel, la primele două termene de judecată (28 iulie 2020 şi 20 octombrie 2020), la care procedura de citare a fost legal îndeplinită (astfel cum rezultă din chiar cuprinsul încheierilor de şedinţă), Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus amânarea judecării cauzei pentru a se depune dosarul de executare silită şi a prorogat stabilirea discutării competenţei de soluţionare a cauzei, fără, însă, a proceda în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a arăta că pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare şi a pune această chestiune în discuţia părţilor.

În plus, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pus în discuţie excepţia netimbrării, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, şi s-a pronunţat asupra acesteia.

Prin urmare, procedând în acest fel, nesocotind termenul în care excepţia necompetenţei teritoriale exclusive putea fi invocată prin raportare la dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi neverificând competenţa de soluţionare a pricinii în condiţiile reglementate de art. 131 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti rămâne învestită cu soluţionarea cauzei, neavând posibilitatea să invoce excepţia după epuizarea momentului până la care legiuitorul a statuat că aceasta poate fi ridicată.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2021.