Territorial jurisdiction in divorce proceedings when both parties have vacated the last common marital home and the defendant resides abroad

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Piteşti la data de 9 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat: desfacerea căsătoriei încheiate la data de 9 octombrie 2004 la Primăria comunei Nenciuleşti, în temeiul dispoziţiilor art. 373 lit. c) C. civ. în temeiul art. 397 C. civ., să se dispună exercitarea exclusivă a drepturilor părinteşti asupra minorului C.; în temeiul art. 400 C. civ., să se dispună stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul acesteia; în temeiul art. 402, art. 529 şi următoarele C. civ., să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului; în temeiul art. 383 C. civ., să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de D..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5604 din data de 23 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în esenţă, reţinând că ultima locuinţă comună a soţilor s-a aflat în localitatea Nenciuleşti, judeţul Teleorman, iar pârâtul locuieşte în continuare în aceeaşi localitate, astfel că, judecătoria competentă să soluţioneze prezenta cerere de divorţ este cea în a cărei circumscripţie se află această localitate, respectiv Judecătoria Alexandria.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 475 din data de 4 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alexandria a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Astfel, Judecătoria Piteşti a făcut aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte efectiv la locuinţa comună, pârâtul locuind în străinătate, iar reclamanta în comuna Budeasa, judeţul Argeş.

Prin urmare a apreciat că, în speţă, instanţa competentă a soluţiona litigiul se stabileşte prin raportare la domiciliul reclamantei, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătorie Piteşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Alexandria şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe aflate în conflict făcând aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa pârâtului.

Astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că pârâtul locuieşte în comuna Nenciuleşti, Judeţul Teleorman, în timp ce, Judecătoria Alexandria a constatat că pârâtul locuieşte în străinătate.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ, astfel că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Competenţa prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În speţă, astfel cum a precizat reclamanta la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2019, ultima locuinţă comună a soţilor a fost în comuna Nenciuleşti, judeţul Teleorman, aspect, de altfel, necontestat de niciuna dintre părţi.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul B., Înalta Curte constată că, deşi reclamanta a indicat că acesta are domiciliul în comuna Nenciuleşti, judeţul Teleorman, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a menţionat că despărţirea în fapt a intervenit în anul 2017, când pârâtul a plecat în Spania.

Totodată, în procesul-verbal întocmit la data de 5 februarie 2021 de organele de poliţie, s-a consemnat că, potrivit declaraţiei tatălui pârâtului, acesta locuieşte de mai mult timp în Spania.

Prin urmare, faţă de cele anterior constatate, Înalta Curte reţine că, raportat la data formulării prezentei acţiuni (9 martie 2020), pârâtul B. nu mai locuia la adresa la care s-a aflat ultima locuinţă comună a soţilor, respectiv în comuna Nenciuleşti, judeţul Teleorman, fiind plecat în Spania încă din anul 2017.

Or, cum nici reclamanta A. nu mai locuieşte în raza de competenţă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, ci în comuna Budeasca, sat Valea Mărului, Ale. Alunului nr. 1, Judeţul Argeş, iar pârâtul locuieşte în străinătate, instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport de locuinţa reclamantei, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Piteşti, în circumscripţia căreia se află locuinţa reclamantei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2021.