Lack of interest in cassation due to prior administrative removal of criminal security measure from land registry

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2021

asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 20 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate ca măsura sechestrului asigurator înscris în cartea funciară x UAT Voluntari partea III Sarcini de sub C2 asupra A1, Al. l asupra imobilului situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, identificat cu nr. cadastral x (având ca foşti proprietari pe B. şi C., proprietar actual fiind A. (Romania) S.A., înscris la data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 2 februarie 2011 şi Ordonanţei din 20 ianuarie 2011, menţinut prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul penal nr. x/2011, a încetat de drept; să dispună radierea acestui sechestru din cartea funciară a imobilului menţionat mai sus.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1140 din data de 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a respins, ca neîntemeiată, cererea.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 128A din data de 12 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1140 din data de 22 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu apelantul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi cu intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea.

A constatat încetat sechestrul asigurător înscris în CF x UAT Voluntari, partea a III-a Sarcini de sub C2 asupra A1, A1.1 asupra imobilului din Voluntari, judeţul Ilfov, nr. cadastral x, înscris la 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011 şi Ordonanţei din 20 ianuarie 2011, menţionat prin hotărârile judecătoreşti din dosarul nr. x/2011.

A dispus radierea acestui sechestru din CF a imobilului menţionat şi a păstrat în rest sentinţa.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât, în esenţă, a susţinut următoarele:

- în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti şi-a fundamentat soluţia prin aplicarea în speţa dedusă judecăţii a deciziei nr. 2/2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât respectiva hotărâre vizează chestiuni ce ţin de procedura executării silite imobiliare reglementate de art. 813 şi următoarele C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţa de faţă;

- prin înscrierea unui sechestru asigurător penal în cartea funciară ori în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, efectul de indisponibilizare devine opozabil erga omnes, astfel că interdicţia de înstrăinare prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen. produce efecte faţă de terţi, inclusiv faţă de cei de bună-credinţă;

- sechestrul asigurător nu are natura juridică a unei garanţii reale, ci a unui act procesual penal de indisponibilizare a bunului, pentru că acesta să nu poată face obiectul niciunei înstrăinări până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive, de condamnare sau de achitare, după caz;

- măsura asiguratorie instituită în cursul procesului penal presupune respectarea unor norme speciale, care protejează interesul general, fiind derogatorie de la dreptul comun;

- aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, la nivelul instituţiei se află în executare titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 2097 din data de 4 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 393 din data de 14 martie 2017, pe numele debitorului C. pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 4270945 RON reprezentând confiscare specială şi a sumei de 35000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare;

- la acest moment Statul Român deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ce are natura juridică a unei creanţe bugetare ce urmează a fi recuperată în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală;

- sechestrul asigurător s-a transformat în sechestru definitiv, executoriu şi implicit, iar creanţa, dintr-una eventuală sau sub condiţie, într-una simplă;

- având în vedere interesul general pentru care a fost constituit sechestrul asigurător, acesta are un rang preferat faţă de ipoteca invocată de intimata-reclamantă, interesul general prevalând celui privat;

- sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa din data de 20 ianuarie 2011 va putea fi radiat din cartea funciară doar în ipoteza în care ar fi desfiinţat întrucât măsura asiguratorie luată în procesul penal, cu privire la care se solicită radierea nu a încetat ca urmare a adjudecării bunului;

- în procedura penală nu există vreo dispoziţie care să prevadă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pentru cazul înstrăinării bunului imobil sechestrat; o asemenea situaţie juridică ar fi în contradicţie cu indisponibilizarea bunurilor realizată în temeiul art. 249 noul C. proc. pen., atât timp cât creditorul sau alte persoane interesate nu au obţinut ridicarea măsurii asigurătorii;

- prin admiterea apelului formulat de intimata-reclamantă, ca urmare a pronunţării deciziei recurate, Ordonanţa nr. 5/D/2006 din 20 ianuarie 2011 emisă de DIICOT nu mai poate fi pusă în executare, deşi măsura asiguratorie a fost menţinută printr-o hotărâre penală definitivă, dobândind caracter executoriu.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, recurentul-pârât şi-a exprimat acordul pentru ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 09 martie 2021, completul de filtru admis în principiu recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 12 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 6 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă A. (România) S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat: anularea recursului; admiterea excepţiei lipsei interesului de a formula recursul; respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimata-reclamantă a arătat că recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci, în realitate, acesta a reluat argumentele şi apărările formulate în faţa instanţelor de fond şi de apel.

Invocând excepţia lipsei de interes a recursului, a arătat că, anterior soluţionării prezentului dosar, a iniţiat demersuri pe cale administrativă, solicitând Biroului de Carte Funciară radierea înscrierilor asupra imobilului, cu privire la sechestrul asigurator, demers care a fost soluţionat pe cale judiciară, prin formularea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară. Această plângere a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătorie Buftea, soluţionată, iniţial, în sensul respingerii plângerii. Prin decizia nr. 4505 din data de 5 decembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă plângerea împotriva încheierii nr. 204995 din data de 24 iulie 2018 şi, pe cale de consecinţă, a fost admisă cererea de reexaminare şi s-a dispus radierea înscrierilor asupra imobilului menţionat în partea III Sarcini de sub C2 asupra A1, 11.1 privind sechestrul asigurator înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011.

A subliniat că, în baza hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2018, au fost radiate menţiunile din cartea funciară referitoare la sechestrul asigurator şi, prin urmare, chiar în situaţia admiterii prezentului recurs, hotărârea ce se va pronunţa nu va putea produce efecte, dat fiind faptul că radierea înscrierilor a fost dispusă anterior de o instanţă judecătorească printr-o hotărâre definitivă ce beneficiază de autoritate de lucru judecat.

În termen legal, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

7. Răspunsul la întâmpinare:

În cauză nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este lipsit de interes pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Intimata reclamantă a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, arătând că, anterior soluţionării prezentului dosar, a iniţiat demersuri pe cale administrativă, solicitând Biroului de Carte Funciară radierea înscrierilor asupra imobilului, cu privire la sechestrul asigurator, demers care a fost soluţionat pe cale judiciară, prin formularea unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară. Mai arată că prin decizia nr. 4505 din data de 5 decembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă plângerea împotriva încheierii nr. 204995 din data de 24 iulie 2018 şi, pe cale de consecinţă, a fost admisă cererea de reexaminare şi s-a dispus radierea înscrierilor asupra imobilului menţionat în partea III Sarcini de sub C2 asupra A1, 11.1 privind sechestrul asigurator înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011.

A mai învederat că, aşadar, în baza hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2018, au fost radiate menţiunile din cartea funciară referitoare la sechestrul asigurator, ceea ce conduce la lipsa interesului recurentului în promovarea prezentului recurs.

Susţinerile intimatei reclamante sunt fondate. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Se observă că obiectul acţiunii promovate de reclamantă a constat în încetarea sechestrului asigurător înscris în CF x UAT Voluntari, partea a III-a Sarcini de sub C2 asupra A1, A1.1 asupra imobilului din Voluntari, judeţul Ilfov, nr. cadastral x, înscris la 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011 şi Ordonanţei din 20 ianuarie 2011, menţionat prin hotărârile judecătoreşti din dosarul nr. x/2011, precum şi radierea acestui sechestru din CF a imobilului menţionat.

Interesul acţiunii în justiţie este reprezentat de avantajul, folosul practic, pe care-l speră reclamantul în urma câştigării procesului. Existenţa interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părţi pe parcursul desfăşurării procesului. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu-i poate procura părţii un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerinţe. Cercetarea existenţei interesului de a acţiona, are o importanţă deosebită, dat fiind faptul că prin această condiţie se poate stabili dacă reclamantul a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmăreşte realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu în scop pur şicanator, încărcând astfel, inutil rolul instanţelor de judecată cu cereri lipsite de un interes real şi realizabil. Excepţia lipsei de interes are caracter dirimant şi, atunci când este admisă, duce la respingerea acţiunii.

Cerinţele ce trebuie îndeplinite cumulativ de interes sunt: să fie determinat, să fie legitim, născut şi actual, personal. Interesul este determinat atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conţinutul acţiunii civile poate fi justificată de un avantaj, un folos practic concret.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză a fost dispusă radierea înscrierilor privind sechestrul asigurator înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011 de Tribunalul Ilfov prin decizia 4505 din 05.12.2019, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar apel.

Prin prezentul recurs recurentul pârât a contestat soluţia instanţei cu privire la sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa din data de 20 ianuarie 2011, susţinând că va putea fi radiat din cartea funciară doar în ipoteza în care ar fi desfiinţat întrucât măsura asiguratorie luată în procesul penal, cu privire la care se solicită radierea nu a încetat ca urmare a adjudecării bunului. De asemenea, arată că în procedura penală nu există vreo dispoziţie care să prevadă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pentru cazul înstrăinării bunului imobil sechestrat; o asemenea situaţie juridică ar fi în contradicţie cu indisponibilizarea bunurilor realizată în temeiul art. 249 noul C. proc. pen., atât timp cât creditorul sau alte persoane interesate nu au obţinut ridicarea măsurii asigurătorii.

În consecinţă, în condiţiile în care s-a schimbat situaţia privind sechestrul instituit asupra imobilului, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât s-a dispus radierea înscrierilor asupra imobilului din litigiu, privind sechestrul asigurător înscris în data de 10 februarie 2011 în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din 3 februarie 2011.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurentul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a rămas lipsită de interes, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii cererii de recurs ca fiind lipsită de interes.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 12 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 12 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2021.