Finality of appellate decisions rendered on appeal as a bar to further cassation under the legality of judicial remedies principle
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal on grounds of law (recurs) filed by the defendant against a decision of the Court of Appeal, leaving the lower court's ruling in force. The dispute concerned the admissibility of the defendant's attempt to challenge a final appellate decision that had declared a previous appeal null; the defendant sought to re-contest that procedural ruling through a further level of appeal. The court held that under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, decisions rendered in solving an appeal on grounds of law are final, and pursuant to a per a contrario interpretation of Article 483(1), such decisions are not subject to further judicial appeal; consequently, relying on the principle of legality of appeals and Article 457 of the Code of Civil Procedure, the court ruled that no avenue for attack exists against the appellate decision, as appeals must be strictly provided for by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, Art. 457 din C. proc. civ; Finality of appellate decisions rendered on appeal as a bar to further cassation under the legality of judicial remedies principle: Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin decizia nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 01.10.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul A..
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C6, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 18 februarie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că decizia nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs, este o decizie definitivă.
Având în vedere dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi cu interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în soluţionarea unei cereri de recurs nu mai este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă.
Prin urmare, pârâtul A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2021.