Romanian cassation appeal declared null for failure to challenge appellate reasoning on adverse possession

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Marină "A." (în continuare I.N.C.D.M. Constanţa) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Ovidiu prin primar şi Consiliul Local Ovidiu, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului teren în suprafaţă de 20.793 mp situat în intravilanul oraşului Ovidiu, strada x nr. 2, judeţul Constanţa.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 2434 din 18 octombrie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 44/C din 03 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 2434 din 18.10.2019 a Tribunalului Constanţa.

A fost obligat apelantul la plata către intimaţi a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat ales.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 44/C din 03 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Marină A. - INCDM Constanţa.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea deciziei atacate, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu consecinţa admiterii acţiunii pe fond, în sensul constatării faptului că reclamantul a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului teren în suprafaţă de 21.217 m.p. conform raportului de expertiză efectuat în cauză, teren situat in intravilanul oraşului Ovidiu, strada x nr. 2. judeţul Constanţa.

A invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Trebuie precizat faptul că cererea de recurs reprezintă o reluare a cererii de apel, fiind identică cu aceasta atât sub aspectul condiţiilor de formă, cât şi sub aspectul criticilor invocate, fără a fi formulate critici noi de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunţată în apel.

Astfel, în esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că a exclude posibilitatea introducerii unei acţiuni în prescripţie achizitivă, în absenţa dovedirii existenţei unui titlu care să justifice existenţa unui drept de proprietate actual asupra imobilului teren, dar în condiţiile respectării condiţiilor legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, constatată printr-o procedură jurisdicţională contradictorie, ar însemna o atingere a însuşi dreptului de acces al reclamantului la un tribunal independent şi imparţial, componentă a procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

În prezenta cauză, arată recurentul, trebuie subliniat faptul că imobilul nu a fost posedat niciodată de unitatea administrativ-teritorială, ci s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă şi sub nume de proprietar a I.N.C.D.M."A.". În perioada de peste 34 de ani, începând cu data de 17.11.1983 şi până în prezent, I.N.C.D.M. "A." a exercitat o posesie utilă, deci o posesie propriu-zisă neviciată, şi nu o detenţie precară. Se poate constata cu uşurinţă că I.N.C.D.M "A." a fost în posesie neîntreruptă şi continuă a terenului Bazei, efectuând studii de cercetare ştiinţifica, închiriind baza de cercetare, făcând declaraţie de impunere la organele fiscale competente (în prezent fiind scutiţi de impozit pe teren şi clădiri), asigurând paza terenului şi construcţiilor pe toată perioada posesiei, întreţinând continuu terenul şi construcţiile, comportându-se ca un adevărat proprietar.

În concluzie, recurentul apreciază că I.N.C.D.M. "A." a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar, aşa cum prevăd dispoziţiile legale invocate, respectiv art. 1846 din C. civ. de la 1864.

5. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 02 martie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, verificând cererea de recurs, se constată că, deşi motivele au fost subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, recurentul-reclamant ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce este sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, însă acesta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curţii de apel.

Aşadar, se constată că cererea de recurs reprezintă o reluare a cererii de apel, fiind identică cu aceasta atât sub aspectul condiţiilor de formă, cât şi sub aspectul criticilor invocate, fără a fi formulate critici noi de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunţată în apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Marină A. - INCDM Constanţa împotriva deciziei nr. 44/C din 03 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2021.