Joint and several liability for debt recovery; nullity of cassation appeal for lack of substantive legal grounds

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2017 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei să-i oblige pe pârâţi să-i plătească, în solidar, următoarele sume: 6.800 RON reprezentând contravaloare popriri din salariu până în octombrie 2014 şi dobânzi legale la această sumă de la data introducerii prezentei acţiuni până la data plăţii efective; 42.525 CHF reprezentând contravaloare apartament şi dobânzi legale de la data introducerii prezentei acţiuni în cuantum de 6% pe an până la data plăţii efective; 39.389,49 CHF şi 8.011,45 RON reprezentând debit de plată către bancă în dosarul execuţional nr. 4/2012 al BEJ D..

La termenul de judecată din data de 05 aprilie 2018, reclamantul a formulat extindere de acţiune faţă de E. şi B. junior, solicitând instanţei să îi oblige pe toţi pârâţii să-i plătească în solidar următoarele sume: 6.800 RON reprezentând contravaloare popriri din salariu până în octombrie 2014 şi dobânzi legale la aceasta sumă de la data introducerii prezentei acţiuni până la data plăţii efective; 42.525 CNF reprezentând contravaloare apartament şi dobânzi legale de la data introducerii prezentei acţiuni în cuantum de 6% pe an până la data plăţii efective; 39.389,49 CHF şi 8.011,45 RON reprezentând debit de plată către bancă în dosarul execuţional nr. 4/2012 al BEJ D..

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 158/F din 06 mai 2019, pronunţată de Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B. senior.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 17.200 RON, suma de 42.525 franci elveţieni prin echivalent în RON la data plăţii efective la cursul oficial BNR, cu titlu de daune interese, precum şi suma de 200 RON lunar, cu acelaşi titlu, sumă poprită lunar din salariul reclamantului, începând cu luna martie 2019 şi până la data rămânerii definitive a acestei hotărâri judecătoreşti.

S-au respins restul pretenţiilor formulate de reclamant împotriva acestui pârât.

S-au respins pretenţiile formulate prin acţiunea civilă extinsă formulată de reclamant împotriva pârâţilor C., B. junior şi E..

A fost obligat pârâtul B. senior să plătească reclamantului suma de 1.925 RON cheltuieli de judecată.

A fost obligat pârâtul B. senior să plătească Statului Român suma de 3.590,60 RON cheltuieli de judecată reprezentând suma de care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 51/A din 05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul B. senior împotriva sentinţei civile nr. 158/F din 06.05.2019 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 51/A din 05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul B..

Reclamantul A. a depus, la data de 11 august 2020, cerere de recurs incident, arătând că înţelege să susţină această cale de atac în eventualitatea în care i se va anula recursul principal din cauza neplăţii taxei judiciare de timbru.

La data de 23.09.2020, recurentul-reclamant A. a depus cerere de renunţare la recursul incident, menţionând că rămâne să fie judecat doar recursul principal.

Recursul reclamantului A.:

În principal, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probaţiunii în privinţa celorlalţi intimaţi. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei Curţii de Apel Cluj şi în parte a sentinţei Tribunalului Bistriţa - Năsăud şi, în consecinţă, admiterea în integralitate a acţiunii.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că acesta este incident întrucât nu i s-a îngăduit să-şi facă probaţiunea nici la fond şi nici în apel, respingându-se proba cu interogatoriul tuturor intimaţilor şi audierea martorilor propuşi.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârile celor două instanţe, de fond şi de apel, "cuprind motive contradictorii şi nu cuprind motivele pe care se întemeiază", redând, în susţinerea acestui motiv de recurs, aspecte care ţin de situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţele de fond şi de apel au interpretat în mod greşit dispoziţiile legale privind principiul "despăgubirii restitutio in integrum" şi anume toţi pârâţii trebuie să fie obligaţi în solidar la prejudiciul efectiv, cert şi actual pe care i l-au produs, nu doar la ceea ce au achitat în cadrul executării silite. De asemenea, apreciază că i se cuvin şi dobânzi legale la aceste sume.

Recurentul-reclamant a expus în cuprinsul cererii de recurs, pe mai multe pagini, situaţia de fapt, fără a indica critici concrete de nelegalitate a deciziei instanţei de apel.

Recursul pârâtului B.:

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei atacate şi, rejudecând pe fond, admiterea apelului şi, în consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată.

În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs se face mai întâi o expunere a situaţiei de fapt şi a unor consideraţii teoretice referitoare la contract şi răspunderea contractuală.

Recurentul consideră că instanţa a interpretat greşit speţa dedusă judecăţii, "existând doar contractul de împrumut încheiat de A., şi banca F., fiindcă alt contract nu există, şi nu există nici între societatea G. S.R.L. şi A., şi nici între A. şi el ca persoana fizică".

Dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ. nu-şi au aplicabilitate în speţa de faţă, iar invocarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1073 C. civ., în sensul că "creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare" sunt străine de natura pricinii. Această prevedere, arată recurentul, a fost interpretată în mod greşit.

5. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 10 martie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de reclamantul A.

În cuprinsul cererii de recurs formulate de reclamant au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se reţin următoarele:

Casarea unei hotărâri se poate cere, în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Critica formulată de recurent referitoare la faptul că nu i s-a îngăduit să-şi facă probaţiunea nici la fond şi nici în apel, respingându-se proba cu interogatoriul tuturor intimaţilor şi audierea martorilor propuşi, nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de acesta. Deşi vizează încălcarea unui principiu procesual - dreptul la apărare, în realitate critica recurentului priveşte modul de apreciere a probelor, critică ce nu poate face obiect de analiză în calea de atac a recursului.

În fapt, toate aceste aspecte exprimă nemulţumirea părţii în legătură cu modalitatea de rezolvare a raportului juridic litigios, fără a releva însă, încălcări ale principiilor desfăşurării procesului civil, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârile celor două instanţe, de fond şi de apel, "cuprind motive contradictorii şi nu cuprind motivele pe care se întemeiază", redând, în susţinerea acestui motiv de recurs, aspecte care ţin de situaţia de fapt, fără a face o referire concretă, în sensul de a preciza care sunt motivele contradictorii sau de ce apreciază că hotărârea este nemotivată.

Casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată. Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia, cât şi netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicţie între considerente şi dispozitiv.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, se observă că instanţa de apel a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în limitele motivelor de apel formulate de apelantul-reclamant şi apelantul-pârât, răspunzând tuturor criticilor şi argumentând pe larg soluţia de respingere a apelurilor.

Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent în mod formal în cuprinsul cererii de recurs.

Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., care prevede că se poate cere casarea unei hotărâri când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare menţionat.

În esenţă, recurentul arată faptul că instanţele de fond şi de apel au interpretat în mod greşit dispoziţiile legale privind principiul "despăgubirii restitutio in integrum" şi anume toţi pârâţii trebuie să fie obligaţi în solidar la prejudicial efectiv, cert şi actual pe care i l-au produs, nu doar la ceea ce au achitat în cadrul executării silite. De asemenea, apreciază că i se cuvin şi dobânzi legale la aceste sume. Totodată, recurentul-reclamant a expus în cuprinsul cererii de recurs, pe mai multe pagini, situaţia de fapt, fără a indica critici concrete de nelegalitate a deciziei instanţei de apel.

Astfel, se reţine că recurentul nu a formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu a arătat care sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinerile sale din cererea de recurs vizând, în mare parte, situaţia de fapt şi nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei.

Deşi recurentul menţionează că face referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nu sunt dezvoltate în raport de cele reţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei ce face obiectul recursului şi nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de apel, în soluţionarea acestei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Recursul declarat de pârâtul B.

În cuprinsul cererii de recurs se face mai întâi o expunere a situaţiei de fapt şi a unor consideraţii teoretice referitoare la contract şi răspunderea contractuală.

Recurentul-pârât consideră că instanţa a interpretat greşit speţa dedusă judecăţii, dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ. nu-şi au aplicabilitate în speţa de faţă, iar invocarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1073 C. civ., în sensul că "creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare" sunt străine de natura pricinii. Această prevedere, arată recurentul, a fost interpretată în mod greşit.

Cu privire la criticile formulate de recurentul-pârât, se constată că acesta a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind invocat, în opinia instanţei, în mod formal.

Se constată că recurentul nu a formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu a arătat care sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinerile sale din cererea de recurs vizând, în mare parte, situaţia de fapt şi consideraţii de ordin teoretic.

Ca atare, Înalta Curte reţine că, în speţă, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, nefiind arătat în concret care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel şi nici nu au fost dezvoltate critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat soluţia adoptată de aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea deciziei recurate.

Astfel, toate criticile concrete ale recurentului vizează motive de fapt şi nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în cererea de recurs.

De altfel, chestiunile relevate prin memoriul de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre celelalte motive de casare, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat şi la analiza recursului declarat de reclamant, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurentul-pârât nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica, şi în cazul acestui recurs, sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii căii de atac.

Înalta Curte mai reţine faptul că reclamantul A. a formulat, la data de 11 august 2020, cerere de recurs incident, iar la data de 23.09.2020 a depus cerere de renunţare la recursul incident, menţionând că rămâne să fie judecat doar recursul principal.

Prin urmare, se va lua act de renunţarea la judecata recursului incident declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 51/A din 05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 51/A din 05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Ia act de renunţarea la judecata recursului incident declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 51/A din 05.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2021.