Cassation appeal dismissed for tardivitas due to misapplication of state of emergency deadline suspension in construction levy dispute

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 475.633,08 RON, reprezentând regularizare cote de 0,1% şi 0,7% la valoarea finală a lucrărilor şi penalităţile de întârziere aferente, reglementate de art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a trimis dosarul, în vederea competenţei soluţionări, la secţia civilă a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 1276 din 19 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 septembrie 2019, s-a admis cererea formulată de reclamanta Inspectoratul de Stat în Construcţii; a fost obligată pârâta la plata sumei de 237.816,54 RON, reprezentând regularizare cote de 0,1 % şi 0,7% la valoarea finală a lucrărilor şi 237.816,54 RON penalităţi de întârziere.

Prin decizia civilă nr. 1795 A din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., societate absorbantă a pârâtei S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 1276/19.06.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâta B. S.R.L. societate absorbantă a S.C. A. S.R.L..

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi a unui supliment la raport.

Completul de filtru C6, constatând că raportul şi suplimentul la raport întrunesc condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestora părţilor, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport sau la suplimentul la raport.

Prin încheierea din 09 martie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de tardivitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că decizia nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost comunicată pârâtei B. S.R.L. la data de 07 mai 2020, dată situată în perioada instituirii stării de urgenţă când termenul pentru declararea căii de atac a fost suspendat, iar data declarării recursului este 16 iunie 2020 (data transmiterii prin poştă electronică, dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Termenul pentru declararea recursului a început să curgă din 15 mai 2020, conform art. 42 alin. (1) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României coroborat cu art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, şi s-a împlinit la 15 iunie 2020.

Cum cererea de recurs a fost depusă la data de 16 iunie 2020, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a exercita calea de atac.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta B. S.R.L., societate absorbantă a societăţii A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta B. S.R.L., societate absorbantă a societăţii A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2021.