Jurisdictional conflict ruling not subject to annulment; annulment bid inadmissible.

Şedinţa publică din data de 06 aprilie 2021

Asupra cererii constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia atacată

Prin decizia nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A, având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galaţi.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat contestaţie în anulare contestatoarele B. S.R.L. şi C. S.A..

În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. (2) C. proc. civ., contestatoarele au solicitat anularea hotărârii atacate şi, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, stabilirea Judecătoriei sector 2 Bucureşti ca instanţă competentă să soluţioneze cauza pe fond, dezlegarea dată în hotărârea atacată având drept suport o eroare materială.

Astfel, arată pârâtele, în cuprinsul deciziei atacate, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a reţinut că, în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pârâta B. S.R.L. figurează cu punct de lucru în Galaţi, str. x C, ceea ce este eronat. De asemenea, în aceeaşi motivare, s-a reţinut eronat şi că, prin acţiunea formulată, reclamantul A. a pretins că bunurile disputate au fost sustrase, de pârâte, de la aceeaşi adresă fictivă, din Galaţi, str. x C, unde acestea ar avea puncte de lucru.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac formulate de contestatoare.

Totodată, intimatul a solicitat, în baza art. 190 raportat la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplicarea unei amenzi judiciare contestatoarelor, pentru introducerea cu rea credinţă a unei căi de atac vădit netemeinice. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata unor despăgubiri de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data de 08.01.2021, data promovării contestaţiei în anulare, şi până data înregistrării restituirii dosarului de fond la Judecătoria Galaţi, spre a fi soluţionat de instanţa competentă, stabilită prin regulatorul de competenţă.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 18 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 10 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, dată la care s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui alt termen de judecată, la 06 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând cererea de contestaţie în anulare, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinare de intimat, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. (3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

În cauză, contestatoarele B. S.R.L. şi C. S.A. au formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, hotărâre prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A, având ca obiect "ordonanţă preşedinţială - autorizarea intrării în încăperi", în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Înalta Curte reţine că cererea de contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) Cod procedură şi formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat un conflict negativ de competenţă, nu pot fi primită, deoarece acest text legal are în vedere ipoteza ca hotărârea contestată să fie pronunţată de o instanţă de recurs sau de o instanţă de apel (în acest ultim caz, numai dacă hotărârea instanţei de apel nu poate fi atacată, potrivit legii, cu recurs).

În raport de particularităţile cauzei având ca obiect conflict de competenţă, care constituie un incident procedural, rezultă că hotărârea dată în soluţionarea unei asemenea cauze nu se încadrează în ipoteza hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs sau de apel, astfel că motivele prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. nu pot fi analizate în raport cu decizia pronunţată asupra conflictului negativ de competenţă.

Prin urmare, hotărârea în cauză nu este susceptibilă de atacare pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - temei ce a fost indicat de parte în fundamentarea demersului său procesual - întrucât hotărârea pronunţată în regulatorul de competenţă nu face parte din categoria acelora cărora li se adresează textul legal, nefiind o hotărâre pronunţată în recurs şi nici în apel.

Din formularea textului legal, art. 503 C. proc. civ., care reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu cerere de contestaţie în anulare este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei astfel de căi de atac decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile procedurale citate.

Art. 129 din Constituţia României prevede faptul că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Totodată, dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se reţine faptul că textele legale mai sus citate afirmă principiul legalităţii căii de atac, principiu potrivit căruia părţile pot să exercite doar acele căi de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un anume litigiu.

În consecinţă, pentru aceste considerente, apreciind asupra caracterului inadmisibil al căii extraordinare de atac promovate, ce vizează o hotărâre care nu se înscrie în categoria acelora menţionate limitativ prin dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge în consecinţă.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimatul A. privind aplicarea unei amenzi judiciare contestatoarelor şi obligarea acestora la plata unor despăgubiri, solicitări formulate în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., invocat de intimat drept temei al cererii prin care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare contestatoarelor, se reţine că instanţa de judecată poate sancţiona cu amendă judiciară introducerea cu rea-credinţă a unor cereri vădit netemeinice.

Astfel, din cuprinsul cererii de contestaţie în anulare, se reţine că motivul invocat de contestatoare în formularea căii extraordinare de atac îl reprezintă pretinsa eroare materială săvârşită de instanţa care a soluţionat conflictul negativ de competenţă, în sensul că a reţinut că pârâtele figurează cu punct de lucru în Galaţi, str. x C, ceea ce, în opinia contestatoarelor, este o concluzie eronată şi care a dus la pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o eroare materială, în realitate fiind vorba despre punctul de lucru situat în Galaţi, str. x fără particula "C".

În aceste circumstanţe, Înalta Curte apreciază că cererea a fost formulată cu bună credinţă şi sub pretenţia protejării intereselor societăţilor pârâte, buna credinţă sub imperiul căreia au acţionat contestatoarele fiind prezumată, iar reaua credinţă trebuind să fie probată în concret, iar nu prin afirmaţii generice sau dedusă în mod superficial din faptul introducerii căii extraordinare de atac, sancţionat deja prin respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Astfel, formularea căii de atac a contestaţiei în anulare constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi prin art. 192 alin. (1) C. proc. civ., norme juridice care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

Or, în situaţia în care nu există niciun temei spre a se reţine că demersul judiciar astfel întreprins de contestatoare ar avea drept fundament reaua credinţă a acestora, nu se justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de norma procedurală înscrisă în art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. sau acordarea de despăgubiri pentru amânarea procesului, potrivit art. 189 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că cererea intimatului de a aplica o amendă judiciară contestatoarelor, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credinţă a unei căi de atac vădit netemeinice, precum şi obligarea acestora, în solidar, la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării căii de atac şi până la restituirea dosarului la Judecătoria Galaţi, este nefondată, motiv pentru care se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarele B. S.R.L. şi C. S.A. împotriva deciziei nr. 2344 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Respinge cererea formulată de intimatul A. privind aplicarea amenzii judiciare şi plata despăgubirilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 aprilie 2021.