Recourse for bank payment default damages annulled for failure to state valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la 26 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 200.001 RON, reprezentând despăgubiri morale şi a sumei de 650 RON, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudicierea sa, prin virarea în contul executorului judecătoresc a sumelor primite cu titlu de alocaţie de stat pentru copii la data de 17 mai 2018, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi 1529-1531 C. civ.

Prin cererea depusă la 4 iulie 2018, reclamantul a completat acţiunea, solicitând următoarele: să se constate că, prin foaia de vărsământ nr. x/21.06.2018, a depus în contul curent bancar, deschis pe numele său la pârâtă, suma de 1.260 RON, cu titlu de rată credit; obligarea pârâtei să îl despăgubească cu valoarea ratei plătite şi nealocate pentru restituirea ratei împrumutului la scadenţă, precum şi cu daune morale suplimentare de 200.000 RON; în cazul în care, din cauza omiterii efectuării imputaţiei plăţii pentru stingerea împrumutului, potrivit art. 1507 C. civ., va fi raportat la Centrala riscurilor bancare, reclamantul a solicitat să îi fie plătită o despăgubire suplimentară faţă de cea solicitată prin acţiune, cu titlu de daune morale, în valoare de 200.000 RON.

Prin cererea depusă la 24 octombrie 2020, reclamantul a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata în completare a unei despăgubiri morale de 200.000 RON pentru prejudicierea sa prin raportarea la Biroul de credit (centrala riscurilor bancare), totalul despăgubirilor morale fiind de 600.001 RON; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în sumă de 3.508,14 RON.

2. Hotărârea Tribunalului Hunedoara

Prin sentinţa nr. 949 din 26 septembrie 2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

3. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă

Prin decizia nr. 460 din 3 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 949 din 26 septembrie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 460 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, precum şi a încheierii din 19 mai 2015, pronunţată în acelaşi dosar, a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 24 august 2020, sub nr. x/2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 19 octombrie 2020, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 460 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, are deschisă calea de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi de cuantumul pretenţiilor deduse judecăţii, iar recursul a fost timbrat.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 9 martie 2021, s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri în calea de atac a recursului.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, deşi se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ.,prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete ale raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere a apelului reclamantului împotriva sentinţei atacate şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, critici vizând respingerea probatoriilor, invocând formal neanalizarea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi contractuale, precum şi a prevederilor legale şi normativele bancare incidente.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la simpla invocare a neanalizării unor dispoziţii legale, astfel cum a procedat recurentul-reclamant în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, iar pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că sunt incidente dispoziţiile legale pretins neanalizate.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurentul-reclamant privind situaţia de fapt, respectiv asumarea condiţiilor generale de derulare a operaţiunilor bancare şi circumstanţele înfiinţării popririi asupra contului bancar al recurentului. Aceste aspecte, invocate de recurent în susţinerea dovedirii prejudiciului, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, stabilirea situaţiei de fapt fiind atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt.

În privinţa aprecierilor recurentului privind necesitatea respectării de către bancă a contractului cu clientul şi ignorarea de către instanţele de fond a semnificaţiei cuvântului credit, se reţine că simpla redare a propriilor considerente care ar justifica o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către instanţa de apel, nu poate echivala cu o motivare a căii de atac, în sensul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ. şi care să permită exercitarea controlului de legalitate.

Exced analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului şi susţinerile recurentului-reclamant care vizează respingerea cererii de probatorii prin încheierea din 19 mai 2020, respectiv efectuarea unei adrese către Banca Naţională a României pentru a se comunica dacă există o reglementare bancară referitoare la modul de soluţionare a conflictului între tragerea unei sume disponibile dintr-un cont curent pentru acoperirea unui credit bancar pe bază de contract, de către unitatea bancară, care este titlu executoriu, şi plata către un terţ a sumelor disponibile din cont, în baza altui titlu executoriu, precum şi efectuarea unei adrese către Banca Naţională a României pentru a comunica regimul juridic al depunerilor în conturile curente ale clienţilor băncilor. Aceste aspecte vizează aprecierea probelor de către instanţa de apel, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În recurs, reclamantul nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele deciziei atacate, indicând formal dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul nemotivării sau motivării contradictorii ori străine de natura cauzei a deciziei, precum şi al modului în care normele legale au fost interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel.

Reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 460 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi a încheierii din 19 mai 2020, pronunţată în acelaşi dosar.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2021.