Inadmissibility of Cassation Appeal Against Compensation Decision: Exclusive Availability of Appeal Under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 7 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea parţială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emise de pârâtă în dosarul administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008, în ceea ce priveşte cuantumul compensaţiilor, respectiv cota de 1/2 ce-i revine din decizie, în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte; obligarea pârâtei să emită titlu de compensare prin aplicarea corectă a grilei notariale din anului 2013, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafaţă totală de 1,02 ha, imobil situat între străzile B., C., D. şi E. din Bucureşti, trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere, fără titlu valabil, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 165 din 2013 (art. 21 alin. (6) şi 24 alin. (2) din acest act normativ), ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Normele metodologice de aplicare ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prevederile Legii nr. 554/2004, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ale art. 6 şi 13 din Convenţie, ale art. 44 din Constituţia României, precum şi textele Consiliului Europei.

La 6 decembrie 2017, reclamantul A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea parţială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aferentă dosarului administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008 în ceea ce priveşte cuantumul compensaţiilor, respectiv cota în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte din decizie ce-i revine; obligarea pârâtei să emită titlu de compensare, prin aplicarea corectă a grilei notariale aferente anului 2013, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a deciziei civile nr. 852/06.12.2016, pentru terenul în suprafaţă totală de 1,02 ha, trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere, fără titlu valabil, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la 12 decembrie 2017, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia tardivităţii cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, în raport de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin încheierea din 13 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia tardivităţii cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

În cauză, la prezentul dosar s-a dispus, în temeiul art. 139 C. proc. civ., conexarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a solicitat anularea parţială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emise de pârâtă în dosarul administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008, în ceea ce priveşte cuantumul compensaţiilor, respectiv cota de 1/2 în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte din decizie ce-i revine; obligarea pârâtei să emită titlul de compensare, prin aplicarea corectă a grilei notariale din anul 2013, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafaţă totală de 1,02 ha, trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere fără titlu valabil.

Măsura conexării a fost dispusă prin încheierea din 8 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa nr. 1512 din 27 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea principală, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. şi cererea conexă formulată de reclamantul F. în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiate.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 1732 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelurile formulate de reclamanţii F. şi A. împotriva sentinţei nr. 1512 din 27 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1732 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamanţii A. şi F. la 9 iulie 2020.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 28 iulie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 8.

Prin rezoluţia din 4 august 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin întâmpinarea formulată la 9 septembrie 2020, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare, la 29 septembrie 2020, solicitând respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare.

5. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursurilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursurilor, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursurilor

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererile prin care reclamanţii A. şi F. au solicitat anularea parţială a deciziei de compensare nr. 14.896 din 13 aprilie 2017, emise de pârâtă în dosarul administrativ înregistrat de ANRP sub nr. x/2008, în ceea ce priveşte cuantumul compensaţiilor din decizie, respectiv cota de 1/2 ce revine fiecărui reclamant, în valoare de 3.678.339,50 RON/puncte; obligarea pârâtei să emită titlu de compensare prin aplicarea corectă a grilei notariale din anului 2013, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafaţă totală de 1,02 ha, situat între străzile B., C., D. şi E. din Bucureşti, imobil trecut în mod abuziv în proprietatea statului, prin expropriere, fără titlu valabil, cu cheltuieli de judecată.

Cererile au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă, prevede la art. 35 că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de reclamanţii A. şi F. împotriva deciziei nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de reclamanţii A. şi F. împotriva deciziei nr. 1732 A din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2021.