Cassation annulled for failure to formulate valid grounds: limits of review on factual findings and evidence assessment in civil liability cases

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V- a civilă la 9 februarie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A., C., D. şi E., a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul adus demnităţii şi reputaţiei reclamantei ca urmare a difuzării în zilele de 8 şi 9 septembrie 2015 în cadrul mai multor ediţii ale emisiunii F. a numeroase informaţii şi materiale defăimătoare la adresa sa, însoţite de comentarii injurioase, neadevărate, cu încălcarea dreptului său la demnitate şi la propria imagine.

1. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1474 din 20 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A., C., D. şi E..

2. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin decizia civilă nr. 684A din 25 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1474 din 20 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 iunie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fişa ECRIS .

Prin rezoluţia de primire din 29 iunie 2020 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului după efectuarea procedurii de comunicare a recursului către intimaţi şi a întâmpinării către recurentă, în eventualitatea în care se va depune întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. B. S.A. a învederat imposibilitatea încadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi a solicitat amendarea recurentei pentru introducerea unei cereri vădit netemeinice, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. a C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 684A din 25 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 94 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., obiectul cererii având o valoare de peste 200.000 RON, în primă instanţă.

S-a mai reţinut că cererea de recurs este timbrată, însă motivele de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 3 martie 2021, s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată de intimaţi prin întâmpinări, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanţei de apel considerând că este dată cu încălcarea normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală.

După expunerea situaţiei de fapt, a contextului în care s-au petrecut faptele reclamate ca fiind ilicite, precum şi a consecinţelor asupra vieţii private şi profesionale a recurentei, aceasta arată că instanţa de apel a făcut abstracţie de depoziţia martorului audiat la fond, probă prin care se dovedeşte prejudiciul suferit. Se mai apreciază că prin decizia atacată se reţine, în mod greşit, că faptele şi judecăţile de valoare prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul de televiziune G. au avut o bază factuală destul de precisă şi solicită să se constate incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 1357, art. 1382, art. 72, art. 74 lit. f) C. civ.

Înalta Curte reţine că, deşi se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete ale raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere a apelului reclamantei împotriva sentinţei atacate şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, critici vizând modul de interpretare a probelor, invocând formal încălcarea dispoziţiilor privind răspunderea civilă delictuală.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziţii legale pretins încălcate, precum şi la susţinerea incidenţei altor dispoziţii legale, astfel cum a procedat recurenta-reclamantă în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă privind situaţia de fapt, respectiv susţinerile potrivit cărora pârâtul C., invitat în cadrul mai multor ediţii ale emisiunii F., difuzată de postul de televiziune H., cu concursul larg al pârâţilor D. şi E., a răspândit informaţii defăimătoare la adresa recurentei ce au adus grave atingeri demnităţii, reputaţiei şi dreptului acesteia la propria imagine, precum şi indicarea consecinţelor asupra vieţii private şi profesionale a recurentei. Aceste aspecte, invocate de recurentă în susţinerea dovedirii prejudiciului, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, stabilirea situaţiei de fapt fiind atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt.

Exced analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului şi susţinerile recurentei-reclamante care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Astfel, criticile care vizează înlăturarea depoziţiei martorului audiat de instanţa de fond, precum şi cele referitoare la neluarea în seamă a faptului că postul de televiziune a fost sancţionat pentru difuzarea celor două emisiuni, nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la susţinerea potrivit căreia prin decizia atacată se reţine, în mod greşit, că faptele şi judecăţile de valoare prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul de televiziune G. au avut o bază factuală destul de precisă, se reţine că aceasta rămâne o simplă alegaţie în lipsa unor critici concrete care să vizeze argumentele reţinute de către instanţa de apel cu privire la această chestiune.

În recurs, reclamanta nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele deciziei atacate, indicând formal dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel.

Reţinând că recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la solicitarea de sancţionare a recurentei cu amendă judiciară, formulată de intimatul C., se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (1), pct. 1 lit. a) C. proc. civ., invocate de intimat drept temei al cererii sale, "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:(...) 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Prevederile legale anterior redate oferă posibilitatea instanţei în faţa căreia se judecă o anumită cauză de a sancţiona faptele evidenţiate în textul de lege, temeinicia aplicării amenzii judiciare fiind lăsată de legiuitor în aprecierea exclusivă a instanţei de judecată.

În speţă, nu poate fi reţinută reaua-credinţă în declararea recursului, cât timp recurenta nu a făcut decât să uzeze de o cale de atac reglementată de lege, nefiind dovedit că aceasta a urmărit un alt scop decât acela de a critica decizia atacată, chiar dacă recursul formulat a fost anulat, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cum, în speţă, nu s-a dovedit reaua-credinţă a recurentei, Înalta Curte urmează a respinge cererea formulată de intimatul C. de sancţionare a recurentei cu amendă judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 684 A din 25 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea de amendare a recurentei, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. a C. proc. civ., formulată de intimatul C..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2021.