Jurisdictional conflict over enforcement authorization: debtor’s domicile prevails over lis pendens with parallel enforcement against different debtors

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2020, B.E.J.A. A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 551 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi şi decizia civilă nr. 268 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, pentru recuperarea sumei ce reprezintă drepturile salariale constând în diferenţa dintre indemnizaţia de bază lunară efectiv încasată şi cea cuvenită potrivit legii şi conform titlului executoriu, începând de la data intrării în vigoare a Legii cadru a salarizării nr. 330/2009 şi în continuare pentru viitor, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, de la data scadenţei fiecărei rate în parte până la data plăţii efective.

Prin încheierea nr. 11646/CS din 23 octombrie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite privind pe creditorii B., C. şi D. şi pe debitorul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1), teza I şi alin. (3) C. proc. civ. conform cărora cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei de la domiciliul/sediul debitorului.

Constatând că cererea de executare silită a fost formulată cu privire la debitorul Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 7881 din 8 decembrie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite dedusă judecăţii a fost formulată în cadrul dosarului de executare nr. 2731/2019 al BEJA A., iar prin încheierea nr. 2225/CS/2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi la 26 februarie 2020, a fost admisă o altă cerere de încuviinţare a executării silite, formulată de acelaşi birou al executorilor judecătoreşti, în cadrul aceluiaşi dosar şi în temeiul aceloraşi titluri executorii, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei şi în favoarea creditorilor B., C. şi D..

A constatat incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 din acelaşi act normativ, apreciind că, în situaţia pluralităţii de debitori cu sedii sau domicilii diferite, creditorul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar prin depunerea primei cereri de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Iaşi, executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Iaşi, BEJA A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 32 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 551 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi şi decizia civilă nr. 268 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2007, de asemenea irevocabilă.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, din lecturarea cererii de încuviinţare a executării silite, reiese că aceasta a fost îndreptată împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice.

Având în vedere că debitorul Ministerul Finanţelor Publice are sediul în Bucureşti, Bd. x, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Împrejurarea că la 26 octombrie 2020, în cadrul dosarului de executare nr. 2731/2019 al BEJA A., a fost pronunţată încheierea nr. 2225/CS/2020 de Judecătoria Iaşi, prin care a fost admisă o altă cerere de încuviinţare a executării silite, în temeiul aceloraşi titluri executorii, împotriva altor debitori, respectiv Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei, nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a prezentei cereri de către Judecătoria Iaşi, cât timp obiectul prezentului dosar este reprezentat doar de cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice, prin încheierea din 9 octombrie 2020, BEJA A. dispunând, în temeiul art. 665 alin. (1) C. proc. civ., deschiderea dosarului de executare silită împotriva acestui debitor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de creditorii B., C. şi D., în contradictoriu cu debitorul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2021.