Contradictory-final-judgments revision against first land-title ruling inadmissible.

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire deduse judecăţii, reţine următoarele:

La 21 ianuarie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Botoşani, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Pomârla, B. şi C., cerere îndreptată împotriva deciziei nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2003 şi a sentinţelor şi deciziilor care menţin valabilitatea T.P. nr. 3533/1992 ce are înscrisă suprafaţa de 1,5618 ha teren, precum şi a hotărârilor care resping cererile de revendicare formulate de D. pentru un teren reconstituit definitiv şi irevocabil în favoarea acestuia.

Arată că ultima hotărâre pronunţată este sentinţa civilă nr. 1314 din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Dorohoi, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28 decembrie 2020.

Învederează că între autorul revizuientei şi intimaţii B. şi C. au existat numeroase litigii, în care au fost pronunţate soluţii contradictorii, lăsând neclarificată situaţia juridică a suprafeţei de 1,5618 ha teren ce a aparţinut soţilor E. şi F..

Solicită a fi avută în vedere excepţia autorităţii de lucru judecat pentru reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de 0.89 ha teren, din care 0,35 ha teren intravilan şi 0,54 ha teren extravilan în locul numit Dumbrăviţa ce a aparţinut în exclusivitate lui E..

Arată că decizia civilă nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, menţine valabilitatea TP nr. 3533/1992 pentru întreaga suprafaţă de 1.5618 ha, deşi, în realitate, doamna F. era validată conform HCJ nr. 14 din 31 iulie 1991 cu suprafaţa de 0,70 ha teren, suprafaţă cu care figura în registrul agricol. Susţine că prin hotărâri ulterioare s-a reţinut că cererea efectuată pe numele F. şi înregistrată sub nr. x din 19 februarie 1991 la Primăria comunei Pomârla este falsificată, nulă absolut şi solicită anularea TP nr. 3533/1992 în baza excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Învederează situaţia de fapt şi istoricul litigiilor dintre părţi solicitând revizuirea hotărârilor care menţin TP nr. 3533/1992, indicând decizia civilă nr. 2209 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava. Arată că au fost reţinute greşit aspecte ce au condus la menţinerea titlului de proprietate anterior menţionat, precum depunerea în termen legal a cererii de reconstituire înregistrate sub nr. x din 19 februarie 1991, depunerea de către F., cât era în viaţă, a cererii la Primăria comunei Pomârla şi expune argumentele în sensul falsificării acestei cereri. Susţine că suprafaţa de 1,5618 ha nu era bun comun, defunctul E. deţinând exclusiv suprafaţa de 0,89 ha teren, compus din 0,35 ha teren (în grădină) şi 0,54 ha teren extravilan, iar F. putea testa soţilor Roman suprafaţa de 0,70 ha teren pe care o deţinea, nu şi terenul ce aparţinea în exclusivitate lui E., pe care soţii Roman nu îl moştenesc.

Susţine că, deşi prin hotărâri anterioare s-a dispus radierea suprafeţei de 0.89 ha teren din titlul de proprietate nr. x/1992, în decizia atacată se susţine că titlul de proprietate a fost eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, fără a se preciza care sunt aceste dispoziţii.

La 12 februarie 2021, intimaţii C. şi B. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire prin care se solicită anularea tuturor hotărârilor judecătoreşti care păstrează titlul de proprietate al intimaţilor şi a tuturor sentinţelor care resping cererile de revendicare formulate de D. pentru terenul reconstituit în baza sentinţei civile nr. 177 din 15 februarie 2000, apreciind că aceste hotărâri sunt pronunţate şi rămase irevocabile anterior anului 2020, aspect în raport de care termenul de o lună, prevăzut de art. 511 pct. 9 C. proc. civ., s-a împlinit.

Referitor la neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una dintre acestea fiind ca hotărârea potrivnică a cărei anulare se solicită să fi nesocotit puterea lucrului judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ca ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.

Arată că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nici în cazul în care hotărârea invocată de revizuent ca având autoritate de lucru judecat nu a fost pronunţată într-un litigiu în care acesta să fi avut calitatea de parte întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti se răsfrâng doar asupra părţilor din proces, nefiind opozabile terţilor, astfel cum rezultă din interpretarea art. 431 şi art. 435 C. proc. civ.

În privinţa celei de a doua excepţii de autoritate de lucru judecat invocată de revizuentă, arată că prin decizia civilă nr. 619 din 14 septembrie 2006 Tribunalul Botoşani a respins cererea de constatare a nulităţii titlului de proprietate nr. x/1992 cu motivarea că sentinţa civilă nr. 1398/2003 a Judecătoriei Dorohoi prin care s-a constatat nulitatea cererii de reconstituire în baza căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta F., nu este opozabil pârâţilor C. şi B. deoarece acţiunea nu s-a judecat în contradictoriu cu aceştia, ei fiind singurii interesaţi, în mod real, să formuleze apărări faţă de cererea de constatare a nulităţii cererii de reconstituire a autoarei lor.

La termenul de judecată din 1 aprilie 2021, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii invocată de intimaţii C. şi B., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.

În speţă, din conţinutul cererii de revizuire rezultă că hotărârile pretins a fi potrivnice sunt decizia civilă nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava şi sentinţa civilă nr. 1314 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Dorohoi.

Ultima hotărâre, în sensul articolului anterior menţionat, este sentinţa nr. 1314 din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Dorohoi, comunicată revizuentei A. la 30 decembrie 2020, îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28 decembrie 2020, comunicată revizuentei la 8 ianuarie 2021, astfel cum rezultă din nota telefonică întocmită şi depusă la dosar.

În conformitate cu art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a împlinit la 30 ianuarie 2021.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 21 ianuarie 2021, în termenul de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii cererii.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că demersul judiciar este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de recurs sau prin nepelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, aceste dispoziţii aplicându-se şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs."

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

De asemenea, potrivit art. 327 C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat de către cea de-a doua instanţă, care a fost învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu şi a statuat contrar primei judecăţi.

În speţă, se constată că revizuenta solicită anularea primei hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, adică a celei ce creează în ipoteza cauzei, autoritatea de lucru judecat pretins a fi fost încălcată prin hotărârea ulterioară, pronunţată de Judecătoria Dorohoi, respectiv sentinţa civilă nr. 1314 din 17 noiembrie 2020.

Dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 şi art. 327 C. proc. civ., ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietăţii de hotărâri, permit exclusiv soluţia de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, ar încălca autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Prin urmare, contrar susţinerilor revizuentei, într-o cerere de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se poate pretinde că cea dintâi hotărâre definitivă ce a rezolvat un raport litigios între părţi ar încălca autoritatea de lucru judecat a unei a doua hotărâri definitive.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2209 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2003.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2021.