Inadmissibility of appeal against preparatory procedural order: non-appealable interlocutory ruling under Art. 234–235 CPC

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 25 septembrie 2020, şi repartizat, aleatoriu, spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au învederat că încheierea din 16 septembrie 2020, prin care s-a amânat cauza, este neîntemeiată, întrucât curtea de apel trebuia să constate temeinicia şi legalitatea contestaţiei formulate de reclamanţi împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2015.

Cu privire la menţiunea din cuprinsul încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2020, conform căreia reclamanţii nu au precizat calea de atac exercitată, aşa cum se pretinde că le-a fost pus în vedere prin rezoluţia din data de 12 august 2020, recurenţii au susţinut că se impune a fi prezentată dovada comunicării respectivei rezoluţii, faţă de împrejurarea că aceştia au indicat calea de atac în cadrul contestaţiei formulată împotriva respingerii cererii de recuzare a expertului C..

Pârâtul D. nu s-a prezentat la judecata cauzei în faţa Tribunalului Vâlcea, acesta fiind reprezentat de avocatul E., care deşi nu s-a opus cererii de recuzare a expertului, a invocat excepţia tardivităţii formulării acesteia.

În mod greşit, pârata F. a fost citată, întrucât acesta nu s-a opus cererii de recuzare, invocând că are un titlu de proprietate care nu are nicio legătură cu formularea cererii de recuzare.

Obiectul contestaţiei vizează încheierea de respingere a cererii de recuzare a expertului C. care, în mod greşit, nu este menţionat în cuprinsul încheierii din 16 septembrie 2020, în contextul în care acesta a fost citat de către Tribunalul Vâlcea ca parte, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă din 20 iulie 2020, ocazie cu care a fost interpelat dacă a fost expert observator şi dacă şi-a exprimat opinia cu privire la terenul care a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2006 al Judecătoriei Horezu.

Prin adresa emisă de instanţă, la data de 05 octombrie 2020, şi comunicată la data de 08 octombrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x, recurenţilor-reclamanţi li s-a pus în vedere să precizeze calea de atac exercitată, având în vedere menţiunile neclare din cuprinsul cererii de sesizare a instanţei.

La data de 09 octombrie 2020, reclamanţii au depus precizări în cuprinsul cărora au menţionat că nu au formulat contestaţie împotriva pârâţilor, ca atare, în mod greşit aceştia au fost citaţi, calea de atac vizând soluţia de respingere a cererii de recuzare formulate împotriva expertului C., iar în incheierea de şedinţă din 16 septembrie 2020 nu este menţionat şi numele expertulului împotriva căruia a fost formulată cerere de recuzare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în temeiul art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună, prioritar, asupra legalităţii căii de atac, iar, în subsidiar, asupra posibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 18 februarie 2021.

Intimaţii-pârâţi F. şi G. au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 2500 RON.

Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinută prin raport şi invocată de intimaţii-pârâţi G. şi F., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 234 C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor. (2) În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 C. proc. civ., instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, toate încheierile care preced hotărârea şi care au ca scop pregătirea soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre aceste încheieri pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că instanţa nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speţă, recurenţii-reclamanţi au supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care, constatând lipsa de procedură cu intimata-pârâtă F., instanţa a amânat judecarea cauzei, pronunţând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiţii speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri, în funcţie de caracterul preparatoriu sau interlocutoriu al acesteia. Astfel, prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, instanţa de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, fără a anticipa soluţia, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac, respectiv 18 septembrie 2020, cauza nu era încă soluţionată.

Prin decizia civilă nr. 357 din data de 11 noiembrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins recursul, ca inadmisibil, hotărârea fiind definitivă.

Având în vedere cele constatate, se reţine că prezenta cale de atac nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza şi doar dacă respectiva hotărâre este supusă vreunei căi de atac.

Drept urmare, cum, în speţă, calea de atac a recursului, declarată împotriva încheierii prin care a fost amânată judecata, a fost promovată anterior soluţionării recursului ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost pronunţată respectiva încheiere şi având în vedere că decizia prin care s-a soluţionat cauza este definitivă, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Cu privire la cererea formulată de intimaţii-pârâţi F. şi G. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2500 RON, potrivit chitanţei nr. x din 13 martie 2021, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., sumă pe care o apreciază ca având un caracter rezonabil în raport de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi la plata către intimaţii-pârâţi F. şi G. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.