Cassation appeal for revision of property ownership judgment: formal invocation of res judicata error without concrete legal criticism fails to meet nullity requirements.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2020, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 462 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 06 iulie 2020, şi repartizat, aleatoriu, spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, revizuenta A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

În expunerea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pt. 6 din C. proc. civ., după prezentarea situaţiei de fapt care a generat litigiul şi a soluţiilor pronunţate de instanţele de fond, revizuienta A. a arătat că prin decizia civilă nr. 357 din 11 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2009, s-a statuat că imobilele în litigiu, compuse din teren şi casă, nu au ieşit din patrimoniul autorului recurentei-revizuente, B., iar prin decizia civilă nr. 719 din 17 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, a cărei revizuire se solicită, instanţa a reţinut că, pentru admisibilitatea acţiunii, reclamanta-pârâtă avea obligaţia de a face dovada dreptului de proprietate, respectiv dovada existenţei în patrimoniul defunctului B. a imobilului revendicat, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1228 din 15 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Gorj a reţinut că susţinerea pârâtului C. referitoare la împrejurarea că nu a fost efectuată dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului B., nu are legătură cu pricina dedusă judecăţii, dat fiind faptul că acesta este străin de moştenire.

A mai arătat recurenta că motivarea deciziei atacate conţine considerente străine de natura pricinii, care nu pot justifica soluţia pronunţată, întrucât curtea de apel a reţinut că, în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Gorj, aspectele legate de autoritatea de lucru judecat au fost pe deplin dezlegate, fără a expune însă care sunt considerentele pentru care această chestiune a fost lămurită şi fără a indica numărul deciziei prin care a fost soluţionată această excepţie.

În continuare, după expunerea aspectelor de ordin legislativ şi doctrinar cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, recurenta-revizuentă a susţinut că în dispozitivul sentinţei civile nr. 578 din 27 iunie 2018, Judecătoria Novaci nu a indicat dacă acţiunea a fost respinsă, ca nefondată sau ca inadmisibilă, iar din analiza considerentelor avute în vedere de către instanţă reise că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

În soluţionarea căii de atac exercitate împotriva sentinţei civile nr. 578 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Novaci, Tribunalul Gorj a respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat, apreciindu-se că aceasta nu făcut dovada dreptului de proprietate, respectiv dovada existenţei în patrimoniul defunctului B. a imobilului revendicat.

Prin decizia civilă nr. 1169 din 04 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul exercitat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 578 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Novaci şi a deciziei civile nr. 719 din 17 mai 2019 a Tribunalului Gorj, în dosarul nr. x/2016, reţinând că Judecătoria Novaci a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimatul C., fără a se face referire la decizia civilă nr. 719 din 17 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016.

Conchizând, recurenta a susţinut că instanţele de judecată au soluţionat acţiunea sa, ca urmare a admiterii efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, fără a indica care este prima hotărâre judecătorească care a stat la baza acestui raţionament.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este formulat în termenul prevăzut de lege, este legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru şi comunicat părţilor la 20 ianuarie 2021, respectiv la 22 ianuarie 2021, conform dovezilor aflate la filele x.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 462 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 578 din 27 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Novaci şi a deciziei nr. 719 din 17 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, reţinându-se, în esenţă, că prin sentinţa şi decizia a căror revizuire se solicită, instanţele nu s-au pronunţat diferit asupra problemelor de drept definitiv dezlegate în litigiile anterioare dintre părţi, nefiind îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără, însă, a preciza, în concret, care sunt aspectele contradictorii din cuprinsul deciziei recurate sau motivele străine de natura cauzei, limitându-se la prezentarea situaţiei de fapt a cauzei şi expunerea nemulţumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiilor.

A mai susţinut recurenta că este greşită motivarea curţii de apel de la pagina 4 din decizia recurată, cu referire la autoritatea de lucru judecat reţinută în dosarul nr. x/2011, însă, se constată că aceasta nu a dezvoltat, în concret, critici de nelegalitate care să combată raţionamentul instanţei de revizuire în pronunţarea soluţiei de respingere a cererii cu care a fost învestită.

Astfel, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi introdusă strict pentru motivele limitativ prevăzute de lege, cu atât mai mult recursul vizând revizuirea trebuie raportat la motivul de revizuire şi la motivele de recurs expres prevăzute de lege.

Or, analizând cele susţinute de recurenta-revizuentă prin cererea de recurs, Înalta Curte, reţine că, deşi a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţionarea litigiilor sale de către instanţele de judecată.

Ca atare, invocarea de către recurentă a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este una formală, susţinerile acesteia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizând, în principal, situaţia de fapt a litigiului şi motive străine cauzei deduse judecăţii şi căii extraordinare de atac cu care a fost învestită instanţa, ce poate fi exercitată în condiţii limitative, pentru motivele reglementate, în mod exhaustiv, de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, în faza procesuală a recursului nu pot fi puse în discuţie şi reanalizate aspecte de netemeinicie, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecaţii.

Având în vedere că recurenta nu a susţinut veritabile critici de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 462 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 462 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 martie 2021.