Conflict of jurisdiction over challenge to enforcement resolved by affirming exclusive competence of the court of execution

Şedinţa publică din data de 30 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2020 la data de 16.10.2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., să se dispună suspendarea provizorie a executării silite în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., suspendarea procedurii de executare silită în temeiul art. 719 C. proc. civ. şi admiterea contestaţiei la executare, anularea popririi din data de 28.09.2020, anularea încheierii de încuviinţare a executării şi a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. x/2020 al BEJ L..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5904/15 decembrie 2020, Judecătoria Oradea a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Oradea a apreciat că, în cauză, noţiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, faţă de calitatea de contestator a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, iar Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluţioneze cauza fiind instanţă învecinată.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa civilă nr. 1313 din data de 1 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de contestator, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) prima ipoteză raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., că art. 127 alin. (21) raportat la alin. (1) C. proc. civ. nu este aplicabil, că contestatorul-reclamant are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente: Judecătoria Oradea (instanţă de executare conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.) şi oricare dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, iar alegerea de competenţă a fost făcută odată cu învestirea Judecătoriei Oradea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că în materia contestaţiei la executare competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Oradea, raportat la calitatea contestatorului - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (2)2 nu sunt prevăzute expres şi Parchetele atunci când au calitatea de reclamant.

În speţă, prin cererea înregistrată la data de 16.10.2020 pe rolul Judecătoriei Oradea, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a formulat contestaţie la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea oricărui act de executare până la soluţionarea contestaţiei, constatarea intervenirii termenului de perimare, admiterea contestaţiei, anularea înfiinţării popririi din data de 28.09.2020 şi a încheierii de încuviinţare nr 12/2019, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, în cadrul dosarului execuţional nr. x/2018 al BEJ L. s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în favoarea creditorilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. - procurori - în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6919/20.12.2017 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1422/A/2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea civilă nr. 12/4 ianuarie 2019, pronunţată de către Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu menţionat.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 4 ianuarie 2019 a Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Oradea, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2021.