Competence in expropriation: annulment of expropriation act versus compensation disputes

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată la data de 08.08.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.-Ioan, reprezentat de A. în calitate de tutore, în contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a solicitat: anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale (abrogată în prezent prin Legea 255/2010) - act administrativ prin care s-a dispus exproprierea terenului situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, aflat la data exproprierii în proprietatea mamei reclamantului - C., conform Titlului de proprietate x/20.09.2002; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009, prin obligarea Statului Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la restituirea integrală în natură către reclamant, a terenului expropriat, situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, conform principiului restitutio in integrum.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 589 din 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, în raport cu Decizia nr. 14/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, raportat şi la decizia nr. XX/2007, competenţa de soluţionare a acestui tip de pricini revine instanţei specializate în materie civilă şi nu celei specializate în materia contenciosului administrativ şi fiscal. Dezlegarea obligatorie dată de instanţa supremă reiterează în considerentele sale argumente ce arată că, în condiţiile în care contestarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în urma deciziei de expropriere revine competenţei secţiei civile a tribunalului conform art. 22 alin. (1) şi 21-27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 95 din C. proc. civ., prin simetrie juridică vor reveni în competenţa aceleiaşi secţii civile cauzele având ca obiect cuantumul acesteia, tipul acesta de litigiu neconfundându-se cu cel care tinde la obligarea vreunei autorităţi de stat să emită decizie de expropriere a vreunui imobil.

Prin Deciziei nr. 14/2019 s-a decis că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze nu numai contestaţia formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci şi acţiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate şi solicită atât stabilirea acestora de către instanţă, cât şi obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere şi consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.

Pe cale de consecinţă, în pofida formulării acţiunii de faţă într-o manieră atipică, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu sunt incidente normele speciale de competenţă în materia contenciosului administrativ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 705 din 7 decembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei nu îl constituie contestaţia împotriva cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 87/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, ci reclamantul critică măsura, decizia de expropriere propriu-zisă, solicitând instanţei repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia şi restituirea integrală în natură a terenului expropriat, situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, conform principiului restitutio in integrum.

Prin urmare, obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ contestat, care este un act emis de o autoritate publică centrală (Statul Român prin CNADNR S.A., devenită CNAIR S.A. prin O.U.G. nr. 55/2016), astfel că în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare este atribuită curţilor de apel.

Contestarea cuantumului despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 87/06.10.2009 face obiectul unui litigiu separat, întemeiat pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 225/2010 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2019, în respectivul dosar judecata fiind suspendată în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile administraţiei publice centrale, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere că în cauza de faţă reclamantul a optat pentru instanţa competentă material de la domiciliul său, Tribunalul Dolj a apreciat că se impune declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului prin care a solicitat anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale (abrogată în prezent prin Legea 255/2010) - act administrativ prin care s-a dispus exproprierea terenului situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, aflat la data exproprierii în proprietatea mamei reclamantului - C., conform Titlului de proprietate x/20.09.2002; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009, prin obligarea Statului Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la restituirea integrală în natură către reclamant, a terenului expropriat, situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, conform principiului restitutio in integrum.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de expropriere şi restituirea în natură către reclamant a terenului expropriat, reclamantul precizând în mod expres temeiul juridic al cererii, iar motivele acţiunii vizează neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru legalitatea procedurii în cadrul căreia a fost emisă decizia contestată, nicidecum cuantumul despăgubirii (caz în care ar fi fost invocate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010).

Prin urmare, scopul urmărit de reclamant, dedus din modul în care aceasta şi-a configurat exerciţiul dreptului de acces la instanţa de judecată, pentru valorificarea pretenţiilor, este acela de a anula actul administrativ de expropriere şi de a i se restitui terenul, în raport cu care pretinde că a făcut obiectul unei măsuri de expropiere abuzivă.

Din formularea şi susţinerea cererii reiese că au fost invocate motive de nulitate a însuşi actului administrativ, raportate la dispoziţiile Legii nr. 255/2010.

Având în vedere finalitatea urmărită de reclamant şi natura dreptului subiectiv a cărui valorificare se tinde, anularea exproprierii şi restituirea terenului expropriat, Înalta Curte apreciază că obiectul acţiunii judiciare nu vizează cuantumul despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii.

De aceea, litigiul de faţă nu este supus prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, care în alin. (3) face trimitere la dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.

Cum obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ contestat, care este un act emis de o autoritate publică centrală (Statul Român prin CNADNR S.A., devenită CNAIR S.A. prin O.U.G. nr. 55/2016), în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare este atribuită curţilor de apel.

Astfel cum a reţinut Tribunalul Dolj, contestarea cuantumului despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 87/06.10.2009 face obiectul unui litigiu separat, întemeiat pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 225/2010 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2019, în respectivul dosar judecata fiind suspendată în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea prezentului litigiu.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile administraţiei publice centrale, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere că în cauza de faţă reclamantul a optat pentru instanţa competentă material de la domiciliul său, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.