Jurisdiction over provisional parental authority and child residence: de facto location of the minor at filing controls under exclusive territorial competence

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/12.10.2020 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat ordonanţa preşedinţială, prin care a solicitat, până la rămânerea definitivă a acţiunii de drept comun privind stabilire domiciliu minor si pensie de întreţinere, să se dispună, cu titlu provizoriu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorul C., iar locuinţa minorului să fie stabilită la el şi obligarea pârâtei la cheltuielile de creştere, întreţinere si educare a minorului C. în raport cu venitul pe care îl realizează şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5318/02.11.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis excepţia necompetenţei teritorial exclusive a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În speţă, persoana ocrotită este minorul C., iar minorul, la data formulării cererii locuia cu pârâta, situaţie confirmată de reclamant care, prin cererea de chemare în judecată a arătat că în data de 06.10.2020 minorul a fost luat de pârâtă de la domiciliul reclamantului şi, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă rezultă că aceasta locuieşte în Iaşi, împreună cu minorul, astfel încât instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este instanţa în circumscripţia căreia locuia la data formulării cererii de chemare în judecată persoana ocrotită, respectiv Judecătoria Iaşi.

2.2. Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 10944 din 03.12.2020, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că în lipsa unei hotârâri judecătoreşti care să stabilească locuinţa minorului la vreunul dintre părinţi, noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite vizată de art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul de reşedinţa obişnuită. De asemenea, art. 106 C. civ., care se referă la ocrotirea minorului prin părinţi, ar trebui interpretat în sensul în care părintele îi oferă în mod efectiv această ocrotire.

Judeecătoria Iaşi a apreciat că în lipsa explicitării noţiunii în dreptul intern, trebuie să ne raportăm la dreptul european, cu atât mai mult cu cât toate dosarele cu care au fost sesizate instanţele române au un element de extraneitate constând în reşedinţa mamei în Italia.

Astfel, art. 8 din Regulamentul 2201/2003 al CE face referire la reşedinţa obişnuită a minorului, iar CJUE a stabilit în cauza C-523/07 concret care sunt criteriile care determină reşedinţa obişnuită a copilului de vârstă mare. Mai mult, dat fiind acest aspect - reşedinţa mamei din Italia, Judecătoria Iaşi nu poate fi competentă să soluţioneze cererile privind răspunderea părintească în ceea ce îl priveşte pe C., localitatea Iaşi fiind localitatea unde mama a venit cu minorul doar cu o zi anterior sesizării instanţei, neîndeplinind cerinţele unei reşedinţe efective nici pentru mamă şi nici pentru minor.

O astfel de interpretare ar duce în sfera arbitrariului dispoziţiile privind competenţa în cauzele cu minori şi ar da posibilitatea alegerii instanţei competente în disputele parentale.

Aşadar, faţă de cele arătate mai sus, apreciind ca întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi în soluţionarea prezentei cauze şi, constatând că domiciliul legal al părţilor şi, totodată, reşedinţa minorului se află în localitatea Târgu Jiu care aparţine de circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 punctul 3 (potrivit cărora necompetenţa teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura) şi la art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Iaşia a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze la Judecătoria Târgu Jiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Târgu Jiu, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat ordonanţa preşedinţială, prin care a solicitat, până la rămânerea definitivă a acţiunii de drept comun privind stabilire domiciliu minor si pensie de întreţinere, să se dispună, cu titlu provizoriu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorul C., iar locuinţa minorului să fie stabilită la el şi obligarea pârâtei la cheltuielile de creştere, întreţinere si educare a minorului C. în raport cu venitul pe care îl realizează.

Se constată că Judecătoria Târgu Jiu şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite pe care cele două instanţe aflate în conflict le-au reţinut cu privire la locuinţa minorului.

Astfel, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că locuinţa minorului, la care face referire norma de competenţă de la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., este la mama sa care, la data introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, avea reşedinţa în Iaşi, în timp ce Judecătoria Iaşi a reţinut că domiciliul minorului se afla în Târgu Jiu.

În speţă, cererea are ca obiect stabilirea domiciliului minorului, a pensiei de întreţinere şi exercitării în comun a autorităţii părinteşti, pe calea ordonanţei preşedinţiale, aspect faţă de care, competenţa de soluţionare a pricinii se stabileşte în temeiul dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar potrivit art. 107:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Titlul IV, Cartea a II-a din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ..].

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Cum în prezenta speţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale, partea a învestit instanţa de judecată cu o cerere de stabilire a domiciliului minorului, a pensiei de întreţinere şi a exercitării în comun a autorităţii părinteşti, până la pronunţarea unei hotărâri definitive cu privire la acest aspect, competenţa de a se pronunţa în primă instanţă asupra fondului dreptului dedus judecăţii revine instanţei de tutelă şi de familie, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., anterior enunţate.

Înalta Curte constată că, în speţă, persoana ocrotită este minorul C., rezultat dintr-o relaţie din afara căsătoriei şi care nu are reglementată situaţia juridică până în prezent, nefiind pronunţată vreo hotărâre judecătorească sau încheiat vreun act notarial, iar, la data formulării cererii de ordonanţă preşedinţială, minorul locuia cu pârâta, situaţie confirmată de reclamant, prin cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, din care rezultă că aceasta locuieşte în Iaşi, împreună cu minorul, astfel încât instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este instanţa în circumscripţia căreia locuia, la data formulării cererii de chemare în judecată, persoana ocrotită, respectiv Judecătoria Iaşi.

Or, în situaţia particulară a speţei, ceea ce interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul de faţă este locuinţa în fapt a minorului la data promovării acţiunii.

În plus, se reţine că părţile din litigiu au promovat fiecare câte o cerere de chemare în judecată, petitul ce constituie obiectul cererii de chemare de judecată din prezentul dosar fiind obiectul cererii principale în dosarul nr. x/2020, iar, prin decizia nr. 484 din 11.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei înregistrate sub nr. x/2020 în favoarea Judecătoriei Iaşi, în raport cu domiciliul minorului, la data introducerii acţiunii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că, la data demarării prezentului litigiu, 12.10.2020, locuinţa minorului era în Iaşi, raportat la dispoziţiile art. 998 şi art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.