Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Sector 5 Court in forced execution challenge.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.04.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C., contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. x, a încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, a adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 07.04.2020 de D. în dosarul execuţional nr. x/2020 (la care au fost conexate dosarele de executare silită nr. x/2020 şi nr. y/2020), a executării silite înseşi precum şi a încheierilor de încuviinţare a executării.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4797 din 9 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Oradea iar competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei care a încuviinţat anterior executarea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 5386 din 23 noiembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Oradea care a apreciat că este competentă să soluţioneze cererea având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată şi împotriva debitorilor Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

În cauză sunt incidente şi prevederile art. 127 C. proc. civ. conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.(...) (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (...)"

În condiţiile în care, conform prevederilor legale menţionate, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, debitori în cauză, ar avea obligaţia să sesizeze o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia din curţile de apel învecinate în cazul formulării unei contestaţii la executare, trebuie recunoscută şi posibilitatea contestatorului Ministerul Finanţelor Publice de a sesiza instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul, conform prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privinţa căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu A., B. şi C., prin care s-a solicitat somaţiei nr. x, a încheierii de stabilire a valorii creanţei urmărite şi a cheltuielilor de executare silită, a adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 07.04.2020 de D. în dosarul execuţional nr. x/2020 (la care au fost conexate dosarele de executare silită nr. x/2020 şi nr. y/2020), a executării silite înseşi precum şi a încheierilor de încuviinţare a executării.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierile de încuviinţare a executărilor silite nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanţa s-a pronunţat în acest sens, ea devine competentă să soluţioneze inclusiv contestaţiile la executare, în condiţiile în care se constată existenţa unei norme de competenţă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice este în Bucureşti.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea), rezultă că, în speţă, creditorii au calitatea de judecător la Judecătoria Aleşd.

Acest aspect ar fi putut atrage incidenţa art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Însă, în situaţia de faţă, contestatorul nu a înţeles să invoce aceste dispoziţii legale, ci a optat pentru sesizarea instanţei de la sediul său.

Reţinând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. defineşte instanţa de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare revine, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind prima instanţă competentă sesizată de contestator.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.