Exclusive succession jurisdiction of the decedent’s last domicile governs combined partition and adverse possession claims despite general immovable real estate rules

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sinaia la data de 11.02.2020 şi înregistrată sub nr. dosar x/2020, reclamantele A. şi B., în calitate de coproprietare în cotă de 1/2, respectiv 1/4, asupra terenului cu număr cadastral x, în suprafaţă de 750 m2 (749,84 m2 din măsurători), din str. x, oraş Sinaia, jud. Prahova, respectiv, "lotul nr. x situat pe porţiunea de teren dintre Calea x şi terenul fost al Societăţii Marilor Stabilimente din Sinaia", astfel cum acesta este identificat potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu procesul-verbal nr. x/21.04.1931 de către Tribunalul Ilfov, secţia Notariat, (denumit în continuare Terenul - Lot nr. 76), au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C., D., prin tutore E., F. şi G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 669 şi urm. C. civ. şi art. 980-995 C. proc. civ., art. 1837,1846 din vechiul C. civ.:

- să se constate că reclamantele, împreună cu pârâţii C., D. şi F., sunt coproprietarii Terenului - Lot nr. x, pe care l-au dobândit prin moştenire legală şi uzucapiunea cotei de 1/8 moştenită de pârâtul G., de la tatăl său H., cf. art. 1837, 1846 şi urm. din vechiul C. civ. din 1864 (vechiul C. civ.), în cote indivize, după cum urmează: A. - 1/2; B. - 1/4; C., F. şi D., câte o cotă de 1/12, fiecare;

- să se dispună partajul acestui teren, fie prin vânzarea bunului cf. art. 991 C. civ.: fie prin atribuire în natură către pârâţi, dacă vor opta pentru o asemenea modalitate, cu obligarea lor la plata unei sulte stabilită pe cale de expertiză evaluatorie, conform cotelor noastre de 1/2 şi respectiv, 1/4 din imobil;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 541 din 17 septembrie 2020, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sinaia a reţinut că în cauză sunt incidente art. 118 C. proc. civ., în raport cu obiectul disputei judiciare a părţilor litigante ce vizează ieşirea din indiviziune asupra cotelor succesorale rezultate din moştenirea legală, reclamantele pretinzând si dobândirea prin uzucapiune împreună cu pârâţii C., D. şi F. a cotei de 1/8 moştenită de pârâtul G. de la tatăl său H..

La data formulării cererii de chemare in judecată (11.02.2020) succesiunea defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x, raionul 1 Mai (actualmente Sector 2) fusese dezbătută, aspect ce rezultă din certificatul de moştenitor nr. x/1957 din data de 12.12.1957 (f 9).

În sfera reglementată de art. 118 C. proc. civ. sunt incluse şi cererile care au ca obiect ieşirea din indiviziune cu privire la imobilele care fac parte din masa succesorală.

Ca atare, este atrasă competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu al defunctului, chiar dacă s-a dezbătut succesiunea.

Dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. sunt aplicabile şi în situaţia în care în masa succesorală se regăsesc şi imobile situate în altă circumscripţie decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului, cum este cazul în speţă, în considerarea raţiunii normei de competenţă exclusivă instituită de textul legal menţionat.

Din perspectiva celor expuse, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează ieşirea din indiviziune asupra bunului imobil - teren Lot x situat în or. Sinaia, jud. Prahova care face parte din masa succesorală a defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x, raionul 1 Mai (actualmente Sector 2), în aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, s-a apreciat ca instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 10469 din 9 decembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale cu referire la capătul de cerere principal având ca obiect "uzucapiune" şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că imobilul cu privire la care se invocă uzucapiunea este situat în oraşul Sinaia, făcând parte din Lotul nr. 76.

Având în vedere că cererea având ca obiect "uzucapiune" este o cerere privitoare la un drept real imobiliar, uzucapiunea fiind un mod de dobândire a dreptului de proprietate, judecarea acestui capăt principal de cerere se impune a fi efectuată de instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Faptul că cererea privind uzucapiunea este formulată în cadrul cererii de partaj, nu o transformă pe acesta într-o cerere având caracter accesoriu, nefiind aplicabile în speţă prevederile art. 123 C. proc. civ.

Aşadar, în speţă, nu poate fi vorba despre o prorogare de competenţă, reclamantele arătând că este vorba despre două capete de cerere principale.

Judecătoria Sinaia, declinând cauza, s-a raportat strict la cererea de partaj, apreciind aplicabile prevederile art. 118 C. proc. civ., fără a avea în vedere capătul de cerere privind uzucapiunea.

Faţă de obiectul diferit al cererii şi de lipsa raportului de accesorialitate între cele două capete de cerere, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti cu referire la capătul de cerere principal având ca obiect "uzucapiune" şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a capătului de cerere principal având ca obiect "uzucapiune", în favoarea Judecătoriei Sinaia.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia 11.02.2020 şi înregistrată sub nr. dosar x/2020, reclamantele A. şi B., în calitate de coproprietare în cotă de 1/2, respectiv 1/4, asupra terenului cu număr cadastral x, în suprafaţă de 750 m2 (749,84 m2 din măsurători), din str. x, oraş Sinaia, jud. Prahova, respectiv, "lotul nr. x situat pe porţiunea de teren dintre Calea x şi terenul fost al Societăţii Marilor Stabilimente din Sinaia", astfel cum acesta este identificat potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu procesul-verbal nr. x/21.04.1931 de către Tribunalul Ilfov, secţia Notariat, (denumit în continuare Terenul - Lot nr. 76), au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C., D., prin tutore E., F. şi G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 669 şi urm. C. civ. şi art. 980-995 C. proc. civ., art. 1837,1846 din vechiul C. civ.:

- să se constate că reclamantele, împreună cu pârâţii C., D. şi F., sunt coproprietarii Terenului - Lot nr. x, pe care l-au dobândit prin moştenire legală şi uzucapiunea cotei de 1/8 moştenită de pârâtul G., de la tatăl său H., cf. art. 1837, 1846 şi urm. din vechiul C. civ. din 1864 (vechiul C. civ.), în cote indivize, după cum urmează: A. - 1/2; B. - 1/4; C., F. şi D., câte o cotă de 1/12, fiecare;

- să se dispună partajul acestui teren, fie prin vânzarea bunului cf. art. 991 C. civ.: fie prin atribuire în natură către pârâţi, dacă vor opta pentru o asemenea modalitate, cu obligarea lor la plata unei sulte stabilită pe cale de expertiză evaluatorie, conform cotelor reclamantelor de 1/2 şi respectiv, 1/4 din imobil.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantele au depus:

- certificatul de moştenitor nr. x/1957 din data de 12.12.1957 (f 9), emis de pe urma defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x, raionul 1 Mai, moştenitorii legali ai acestuia fiind: I. - soţie supravieţuitoare, H. - fiu, G. - fiu (care ulterior a renunţat la mostenire in favoarea mamei sale I.- f 10) si J. - fiu.

În masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este inclusă şi porţiunea indiviză de 1/2 din terenul loc de casă în suprafaţă totală de 750 mp, formând lotul nr. x, situat în or. Sinaia.

- certificatul de moştenitor nr. x/28.02.1996 (f 11) emis de pe urma defunctei I., decedată la data de 27.01.1991, cu ultimul domiciliu în mun. Bucureşti, B-dul x, nr. 129, moştenitorii legali ai acesteia fiind J. - fiu si H. - fiu .

În masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este inclusă şi cota indiviză de 5/8 din suprafată de 750 mp teren, formând lotul nr. x, situat în or. Sinaia, Calea x

- certificatele de calitate de moştenitor nr. 197/14.11.1997 de pe urma defunctului J., decedat la data de 27.09. 1997, cu ultimul domiciliu în mun. Bucureşti, str. x, Sector 6 (f 12), nr. 154/08.09.2017 de pe urma defunctei K., decedată la data de 06.08.2017, cu ultimul domiciliu în mun. Bucureşti, Bd. x, Sector 2 (f 13), nr. 32/24.05.2007 de pe urma defunctului H., decedat la data de 19.03.2007, cu ultimul domiciliu în mun. Bucureşti, Şos. x, Sector 2 (f 14) şi certificat de legatar nr. x/05.05.2010 de pe urma defunctului L., decedat la data de 19.04.2010, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Şos. x, Sector 2 (f 15).

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat conform procesului sub nr. x/21.04.1931 (f 16-19) suprafaţa de teren - lot x situat in or. Sinaia, care face obiectul cererii de partaj în cauza pendinte a aparţinut defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. x, raionul 1 Mai. (actualmente Sector 2).

Prin urmare, obiectul disputei judiciare a părţilor litigante vizează ieşirea din indiviziune asupra cotelor succesorale rezultate din moştenirea legală, pretinzându-se şi dobândirea, prin uzucapiune, a unei cote succesorale a unuia dintre moştenitori cu privire la acelaşi bun succesoral.

Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu se invocă atât moştenirea legală, cât şi uzucapiunea unei cote părţi din bunul succesoral de către unii din moştenitorii legali.

Ca atare, cele două cereri, partajul judiciar şi uzucapiunea unei cote părţi din bunul succesoral supus împărţelii judiciare sunt în strânsă legătură, mai mult, uzucapiunea se invocă de o parte din moştenitori în legătură cu cota succesorală a unuia din moştenitori.

Prin urmare, acţiunea care face obiectul prezentei cauze este o acţiune complexă, petitul de ieşire din indiviziune fiind subsecvent celui de stabilire a cotelor succesorale ce revin fiecărei părţi, prin aplicarea dispoziţiilor legale privind devoluţiunea legală şi a prescripţiei achizitive.

Faţă de obiectul acţiunii, se constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce prevăd expres că:

"(1) în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.".

Articolul mai sus evocat reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se afla ultimul domiciliu al defunctului, preluând, cu unele modificări, regula de competenţă prevăzută anterior de C. proc. civ. de la 1865 (art. 14).

Raţiunea normei de competenţă exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ.

Or, în raport de acest loc se efectuează în condiţii optime procedura succesorală notarială, ori cea pe cale judecătorească, acest loc (al deschiderii succesiunii) fiind cel în care pot fi conservate sau inventariate în mod accesibil bunurile, administrate probatoriile în legătură cu bunurile succesorale.

În speţă, apreciind că nu este competentă teritorial a soluţiona acţiunea, prima instanţă învestită, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a disjuns capătul de cerere privind partajul judiciar de ce vizând uzucapiunea şi apoi, cu privire la uzucapiune, şi-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, constatând ca sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că este competentă instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Însă, cum s-a reţinut mai sus, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul stabilind o competenţă teritorială exclusivă, în materie de moştenire, ce aparţine, până la momentul ieşirii din indiviziune, instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, neputând fi luată în considerare, sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale, regula prevăzută de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căreia "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai în instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Se reţine că, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 117" Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

Interpretând sistematic dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., rezultă indubitabil, că regula prevăzută de art. 117 alin. (1) din cod nu se aplică când indiviziunea rezultă din succesiune.

Pentru ipotezele în care indiviziunea rezultă din succesiune, devin incidente dispoziţiile imperative care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, competenţă prevăzută de art. 118 din acelaşi cod.

În speţă, se reţine că ultimul domiciliu al defunctului H., decedat la data de 31.12.1956, a fost în Bucureşti, str. x, raionul 1 Mai. (actualmente Sector 2).

Pe cale de consecinţă, în cazul concret dedus judecăţii, din coroborarea prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., teza finală, cu dispoziţiile imperative ale art. 118 din acelaşi cod, Înalta Curte va reţine că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, astfel cum a fost modificată ulterior, prin H.G. nr. 794/2015.

În concluzie, aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.