Competence of appellate administrative-fiscal section to hear appeals from mixed civil-administrative first-instance rulings; prohibition on ex officio material incompetence at appeal

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 02.04.2019 pe rolul Judecătoriei Focşani sub nr. x/2019, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii a chemat în judecată pe pârâta societatea A. S.R.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2.305,80 RON din care:

- 329,40 RON reprezentând suma datorată cu titlu de cotă de 0,1% din valoarea finală a lucrărilor;

- 329,40 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente cotei de 0,1% din valoarea finală a lucrărilor;

- 1.647 RON reprezentând suma datorată cu titlu de cotă de 0,5% din valoarea finală a lucrărilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1601/10.03.2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Focşani, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 118 din 17 iunie 2020, a admis excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte pretenţiile cu titlu de cotă de 0,1%, precum şi penalităţile de întârziere aferente.

A admis în parte excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte pretenţiile cu titlu de cotă de 0,5%, precum şi penalităţile de întârziere aferente.

A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L..

A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 118 din 17 iunie 2020 a declarat apel reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galati.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 5 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe, competenţa de soluţionare a apelului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în primă instanţă cauza a fost soluţionată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă (secţie mixtă), că a fost exercitată calea de atac a apelului şi că, în raport cu decizia ÎCCJ nr. 17/2017 (RIL) potrivit căreia în materia contenciosului administrativ calea de atac este doar recursul, cu excepţia cazului prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa declinării prezentei cauze în favoarea secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Galaţi.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, secţia I civilă a Curţii de Apel Galaţi a pronunţat decizia civilă nr. 132/A din 4 decembrie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că prezenta acţiune a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Focşani care prin sentinţa civilă nr. 1601 din 10.03.2020 a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei şi a dispus declinarea competenţei în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vrancea reţinând că sumele datorate in cauză reprezintă obligaţii fiscale derivând dintr-un raport juridic fiscal.

Totodată, s-a reţinut că potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Această din urmă instanţă, respectiv Tribunalul Vrancea - completul specializat de contencios administrativ şi fiscal, a păstrat dosarul spre soluţionare şi a pronunţat sentinţa atacată cu apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 2 C. proc. civ., apelul din cauză se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară şi anume Curtea de Apel Galati, dar secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nu secţia civilă, faţă de împrejurarea că sentinţa atacată a fost dispusă de secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vrancea.

Excepţia de necompetenţă absolută se poate invoca numai în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., şi anume doar la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi, cu nerespectarea acestor dispoziţii legale, a invocat, în faza apelului, excepţia de necompetenţă funcţională, deşi fondul a fost soluţionat de secţia corespondentă a Tribunalului Vrancea.

Criteriul materiei, în sensul dacă în cauză este vorba de un litigiu de contencios administrativ, ce ar trebui soluţionat de instanţa specializată în această materie, nu poate fi repus în discuţie în apel cu scopul determinării competenţei de soluţionare a apelului şi al dezinvestirii completului din cadrul secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în favoarea secţiei civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel, pentru că s-ar eluda în acest fel dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Întrucât dispoziţiile legale anterior citate exclud posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă de către instanţa de apel şi având în vedere că în fond pricina a fost calificată ca fiind de contencios administrativ şi fiscal, fiind soluţionată de Tribunalul Vrancea, competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Galati.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantui Inspectoratului de Stat în Construcţii de obligare a pârâtei A. S.R.L., la plata sumei de sumei de 2.305,80 RON din care 329,40 RON reprezentând suma datorată cu titlu de cotă de 0,1% din valoarea finală a lucrărilor, 329,40 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente cotei de 0,1% din valoarea finală a lucrărilor şi 1.647 RON reprezentând suma datorată cu titlu de cotă de 0,5% din valoarea finală a lucrărilor.

Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa nr. 118 din 17 iunie 2020 de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcţii, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţa prin încheiere".

În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, dezînvestirea reciprocă operând între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Galaţi.

Astfel, în soluţionarea regulatorului de competenţă cu care a fost învestită, Înalta Curte are în vedere că excepţia de necompetenţă materială a fost invocată şi în faţa instanţei iniţial învestite, Judecătoria Focşani, şi aceasta a admis-o, reţinând că sumele datorate in cauză reprezintă obligaţii fiscale derivând dintr-un raport juridic fiscal, motiv pentru care a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar acesta din urmă a reţinut cauza în vederea soluţionării pe fond, apreciind că este competent.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.".

Cu alte cuvinte, dacă necompetenţa materială ori teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei de necompetenţă nu mai este posibilă în calea de atac.

Plecând de la aceste dispoziţii se constată că prin nerespectarea acestora, secţia contencios administrativ şi fiscal civilă a Curţii de Apel Galaţi a invocat din oficiu, ca instanţă de apel, excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa în favoarea altei secţii.

Pentru că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de un complet de contencios administrativ şi fiscal, iar acesta nu a invocat necompetenţa materială a acestei instanţe, dar şi pentru că art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu dă posibilitatea invocării din oficiu a necompetenţei materiale de către instanţa de control judiciar, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe va fi soluţionată de către secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi, ca instanţă superioară a primei instanţe ce s-a pronunţat pe fondul cauzei, instanţa superioară celei care a pronunţat soluţia în primă instanţă nemaiputând pune în discuţie în calea de atac competenţa funcţională a secţiei sub aceleaşi aspecte.

Faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.