Peremption of annulment appeal due to failure to request trial in absentia after suspension.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:

Constată că, la data de 25.01.2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2019, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 25 din 17 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată la 16.04.2019.

Prin încheierea din 17 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Ulterior, la 16 octombrie 2020, contestatoarea A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar, prin încheierea din 19 noiembrie 2020, a fost menţinută măsura suspendării, constatându-se că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că s-a apreciat că repunerea pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei sens în care a fost respinsă cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată şi a fost menţinută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2019, în raport de dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 24.02.2021, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepţia perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Totodată, pentru ca un act de procedură să poată aibă ca efect întreruperea termenului de perimare trebuie să fie valabil făcut, pentru, pentru că un act lovit de nulitate nu poate produce o asemenea consecinţă.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la termenul din 17 octombrie 2019, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, având în vedere lipsa nejustificată a părţilor de la dezbateri şi faptul că nici una din părţile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 16 octombrie 2020, contestatoarea A. a formulat cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării judecării contestaţiei în anulare, reţinând că nu s-a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de repunere pe rol şi nici prin celelalte cereri formulate în cauză, astfel că nu pot fi efectuate acte procedurale de continuare a judecăţii în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă care, anterior, a condus la suspendare .

Înalta Curte constată că recursul a rămas în nelucrare o perioadă mai lungă de un an, respectiv în intervalul 17.10.2019 - 24.02.2021, din motive imputabile părţilor, care nu au mai îndeplinit în această perioadă nici un act de procedură în vederea continuării judecăţii.

Astfel, prin cererea de repunere pe rol din 16.10.2020, contestatoarea A. nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nici intimata nu au solicitat judecata în lipsă, consecinţa fiind aceea a menţinerii măsurii suspendării judecăţii recursului, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă iniţial la 17.10.2019.

Conform prevederilor art. 249 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Contrar susţinerilor orale ale reprezentantului contestatoarei de la termenul din 25 martie 2021, simplul fapt al depunerii cererii de repunere pe rol chiar tiumbrate, dar neînsoţite de menţiunea judecării în lipsă, nu echivalează cu întreruperea cursului perimării.

Astfel, cererea de repunere pe rol neînsoţită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui un act de procedură valabil căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus, anterior, suspendarea, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor şi absenţa unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea judecăţii în lipsa unei solicitări expres de judecare în lipsă care, anterior, a condus la suspendare.

În speţă, faţă de împrejurarea că nu există acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, încheierea de şedinţă din data de 17 octombrie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 258 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii şi că, în această perioadă, în intervalul 17.10.2019 - 24.02.2021, părţile nu au mai îndeplinit în această perioadă nici un act de procedură valabil făcut în vederea continuării judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate, din oficiu, perimarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 25 din 17 ianuarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.